Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza - Autoportret - (1911), Colecţie particulară

*Unul dintre cei mai mari pictori români

*Autor al celebrelor “portrete de copii”

“Fetiţa Pãdurarului”

Nicolae Tonitza (1886-1940) a fost un important pictor şi grafician român, interpret al "tristeţelor luxuriant colorate" şi al unor sincere simţăminte de revoltă mocnită şi îndelung resemnată.

“Little Girl” (Portret de Fetiţa}

Nicolae Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad. A studiat la Scoala naţională de Belle-Arte din Iaşi, si Academia de arte din Munchen.

Cel mai celebru tablou al pictorului Tonitza este “Fetita padurarului”. A pictat douã versiuni ale acestui tablou, ambele de o rarã frumusete si expresivitate

Nicolae Tonitza - Fetiţa pădurarului (1924) - Colecţia Doctor Dona, Bucureşti

A petrecut doi ani în Paris, fãcând studii după pictori celebri. Influenţa preocupărilor din epocă nu întârzie să-şi pună amprenta în opera tânărului artist. Intrã astfel în contact cu impresionismul si cu fastul stilului belle époque, dar va reusi să găsească drumul spre originalitate.

În 1911 se reîntoarce în ţară şi participă la expoziţia "Tinerimii artistice". În 1912 termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Vãleni, Siliste, Poeni, Scorteni, Secu şi multe altele

Icoane pictate de Nicolae Tonitza în biserica Mănăstirii Neamţ între 1935-1937, în tehnica encaustică.(O tehnica pierduta, dar mult mai complicata era pictura cu ceara calda, numita encaustica. Dupa unele studii s-a ajuns la concluzia ca suportul folosit trebuia sa fie cald. Culorile amestecate cu ceara, de asemenea se mentineau ca o pasta tot cu ajutorul caldurii. Chiar si incaperea, unde se lucra, trebuia sa aiba o temperatura ridicata constant, iar culoarea se aplica cu spatule sau pensule aspre "din prima" fara reveniri. Astazi, datorita conditiilor pretentioase, nu se mai foloseste pictura in encaustica.)

Nicolae Tonitza a pictat si decorat Biserica Manastirii Neamt -având hramul Buna vestire- aflata la poalele muntelui Ceahlãu, lânga statiunea Durãu

Nicolae Tonitza a pictat si Icoanele din Biserica “Sfântul Gheorghe" din Constanta,una dintre cele mai vechi biserici din oras, ridicata in stil brâncovenesc. Icoanele pictate de Tonitza sau pãstrat bine pânã în prezent, si pot fi vãzute in biserica

Pictorul Tonitza a fost mobilizat şi trimis pe front, în luptele de la Turtucaia, unde a fost luat prizonier. După război s-a stabilit la Bucuresti, unde a participat la expoziţii şi ilustrări de cărţi, si a colaborat la numeroase publicaţii cu desene şi cronici artistice.

În 1992 expune tablourile sale la Bienala din Venetia iar un an mai târziu se retrage din asociaţia "Arta Română" şi - împreună cu Francisc Şirato, Oscar Han, Ştefan Dimitrescu - întemeiază "Grupul celor patru".

În anii următori, au loc repetate expoziţii ale "Grupului celor patru". Tonitza, între timp considerat "cel mai de seamă" pictor român în viaţă, expune şi în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles

In 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933-1934 pictează împreună cu Francisc Şirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri şi desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26 februarie1940 se stinge din viaţă. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" şi la expoziţia din cadrul "Lunii Bucureştilor".

Centru istoric Bucuresti

O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea şcolii müncheneze, şi, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-şi însuşi viziunea impresionistă

Mother and Child

După această perioadă, tablourile realizate între 1930-1935 îşi cuceresc deplina autonomie artistică, eliberându-se de orice influenţe

“Portret de Fetiţa”

Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictaţi de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocenţă, cu o amară melancolie şi candoare. Ochii aceştia mari, rotunzi şi expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie în arta plastică românească.

Tonitza – “Catiusa Lipoveanca”

Nicolae Tonitza _ “Doua surori”

”Irina”

“Portrait de jeune fille”

“Portret de fetita”

Tonitza – “Iarna”

Nicolae Tonitza - Portret de copil (1926) - Muzeul Zambaccian, Bucureşti

“Little Girl” (Portret de Fetiţa)

Record Tonitza, la Casa Alis: 68.113 euro

Tabloul lui Tonitza "Nud văzut din spate" (foto), ulei pe carton lipit pe carton cu dimensiunile 40x30 cm, a fost tranzacţionat duminică, 13 aprilie, în cadrul licitaţiilor Casei Alis, la preţul de 250.000 lei ( echivalentul a 68.113 euro) de la preţul de pornire de 55.000 lei.

O lucrare pe aceeaşi temă, "Nud văzut din spate" (stând jos, în semi-profil) semnat tot de Nicolae Tonitza (1886-1940), ulei pe carton, 49,5x39,5 cm, era adjudecat în anul 2004, la aceeaşi casă de licitaţii, pentru 51.980 euro.

Tot duminică, pictura în ulei pe placaj „Bărci cu pânze", 40x31,5 cm, realizată de Nicolae Dărăscu (1883-1959) a fost adjudecată la preţul de 82.500 lei de la 22.000, în timp ce "Case în amurg" purtând semnătura lui Jean Cheller (1911-1952) - un ulei pe carton, 40x49,5cm, a intrat în altă colecţie la preţul de 67.500 lei de la 45.000. Nici "Fata în roşu" a lui Francisc Şirato (1877-1953), ulei pe carton, datat (1)935, 60,5x49,5 cm, nu s-a întors la vechiul proprietar, lucrarea fiind achiziţionată pentru 52.500 lei de la 40.000 lei.

În schimb, nu s-a aventurat nimeni să intre în posesia uleiului "Strânsul fânului" de Theodor Pallady (1871-1956), evaluat la 44.000 lei. Iubitorii interioarelor de ţară s-au întrecut însă în oferte pentru lucrarea lui Aurel Băeşu (1897-192, "Interior de ţară", ulei pe carton, 50x67cm, adjudecată la 40.000 lei de la 25.000. Tot mai frecvente la casele de licitaţii bucureştene, lucrările pictorului şi sculptorului Paul Neagu (1938-2004) ating preţuri de adjudecare din ce în ce mai mari. Astfel, compoziţia "Peisaj", în tehnică mixtă pe carton, datată (1965), 61x82cm (pe verso cu inscripţie şi datare, provenind din colecţia Dorel Zaica) a fost achiziţionată la preţul de 32.000 lei de la 25.000 lei.

Nu a fost „ziua nudurilor" în pictură, şi totuşi nudurile sau compoziţiile cu nuduri au fost la... înălţime. Un "Nud şezând", ulei pe pânză de Ion Musceleanu (1903-1997) - lucrare datând din 1973 - a fost achiziţionat la 13.000 lei de la 6.000 lei, în timp ce „În budoar", ulei pe carton, 99x70cm, semnat de R. Maximilian, a fost adjudecat la preţul de intrare în licitaţie: 5.000 lei. Tot la preţul ce evaluare a fost achiziţionat şi tabloul lui Jean Nitescu (1897-?), "În budoar", ulei pe carton, 46x38 cm: 2.000 lei. Pentru aceeaşi sumă (2.000 lei) a intrat în altă colecţie şi lucrarea lui Eugen Craciun (1922-2001) "Nud în iarbă", acuarelă şi guaşă, datată 1983.

Cu siguranţă, nu i-a surprins pe cunoscători faptul că pictura semnată Kimon Loghi (1873-1952), "Pădure, toamna", ulei pe pânză, 59x49 cm, evaluată la 8.500, a rămas nevândută.

Lucrarea, o copie stângace după jumătatea stângă a celebrei pânze a lui Nicolae Grigorescu "Luminiş", realizată în 1896, părea mai degrabă un exerciţiu din adolescenţa unui aspirant la gloria artei, decât o „creaţie" a lui Kimon Loghi. Întrebarea noastră este cum se întâmplă să intre într-o licitaţie şi „încercări" ce trec drept lucrări originale.

O lucrare de Tonitza, cea mai scumpa pictura vanduta intr-o licitatie publica din Romania

Lucrarea "Studiu pentru un portret", apartindand pictorului Nicolae Tonitza, a fost vanduta duminica in urma unei licitatii desfasurate la Casa de licitatie Monavissa cu suma record de 320.000 lei noi (pret pornire 172000), devenind astfel "cea mai scumpa pictura vanduta intr-o licitatie publica", se arata intr-un comunicat de presa. Pretul de pornire al lucrarii a fost de 172.000 de lei.

Nicolae Tonitza Donne al cimitero Women at the Graveyard 1920 - Museo Nazionale d’Arte, Bucaresti