Elisabeta a II-a (engleză Elizabeth Alexandra Mary) (n. 21 aprilie 1926) este Regina Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
În calitate de monarh britanic, Elisabeta a II-a este de asemenea suverana următoarelor state: Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.
Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926,
primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George VI) şi al Ducesei de York.
Elisabeta a fost numită după mamă, iar numele său conţine şi numele străbunicii paterne, regina Alexandra şi respectiv a bunicii, regina Maria. Familia o alinta spunându-i "Lilibet". A avut o relaţie strânsă cu bunicul său, George al V-lea pe care l-a ajutat să se recupereze după boala din 1929.
În momentul naşterii sale, Elisabeta era a treia în linia de succesiune la tronul britanic, în spatele unchiul ei, Prinţul de Wales (mai târziu, regele Eduard al VIII-lea), şi tatăl ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, la abdicarea de unchiul ei, regele Eduard al VIII-lea, ea a devenit moştenitoare a tronului şi cunoscută ca "Her Royal Highness The Princess Elizabeth"
Elisabeta avea treisprezece ani, când a început cel de-al doilea război mondial, iar ea şi sora ei mai mică, Prinţesa Margaret, au fost evacuate la Castelul Windsor în Berkshire. A existat o sugestie ca cele două prinţese să fie evacuate în Canada, la Castelul Hatley. La acestă sugestie, regina a replicat "Copiii nu vor pleca fără mine. Eu nu-l voi părăsi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodată." La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe viitorul său soţ, Prinţul Filip.[6] S-a îndrăgostit de el şi a început să-i scrie cât timp acesta era în Marina Regală.
În 1945, la vârsta de 18 ani, Prinţesa Elisabeta şi-a convins tatăl că ar trebui să i se permită să contribuie direct în mod direct la efortul de război. Ea a aderat la "Women's Auxiliary Territorial Service" fiind cunoscută ca nr 230873 şi a fost instruită ca mecanic de locomotivă
Elisabeta s-a căsătorit cu Filip la 20 noiembrie 1947. Ei sunt verişori de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei şi verişori de gradul trei prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunţat la titlul de Prinţ al Greciei şi Danemarcei şi a adoptat titlul de Locotenet Filip Mountbatten, după numele familiei mamei sale. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh şi a primit titlul de Înălţimea Sa Regală.
După căsătorie, prinţesa Elisabeta efectuează vizite formale împreună cu ducele de Edinburgh în Franţa şi Grecia. Elisabeta naşte primul copil al cuplului, Prinţul Charles, la 14 noiembrie 1948. În vara anului 1951, după ce se naşte al doilea lor copil – Anne, cei doi pornesc într-un turneu oficial în Canada şi Statele Unite.
Intenţia de a vizita Australia şi Noua Zeelandă este anulată de starea gravă a tatălui său. Regele George VI se stinge din viaţă în anul 1952 iar Elisabeta devine regină.Încoronarea oficială are loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953 iar ceremonia solemnă este condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbry. Sunt prezenţi la ceremonie reprezentanţii nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentaţii străini şi cei ai Commonwealth-ului. Toţi cei prezenţi asistă la întreaga procesiune în ciuda ploii torenţiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întrega lume şi, pentu prima oară, la cererea reginei, la un astfel de eveniment este prezentă şi televiziunea.
Noua regină şi Ducele de Edinburgh se mută la Palatul Buckingham.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu