Dumitru Ghiaţă (n. 22 septembrie 1888, Colibaşi, judeţul Mehedinţi - d. 3 iulie 1972, Bucureşti)
a fost un pictor român specializat în piesaje şi natură moartă cu flori. Dumitru Ghiaţă s-a născut în data de 22 septembrie 1888. În 1908, cu ajutorul unui unchi, viitorul pictor Dumitru Ghiaţă ajungea în Bucureşti, pentru a ocupa postul de laborant la Institutului condus de doctorul Ioan Cantacuzino. Această întâlnire a fost una norocoasă pentru Ghiaţă, căruia doctorul Cantacuzino i-a oferit, în afara slujbei, o cameră la subsolul clădirii Institutului. Mai mult, doctorul devenit un adevărat protector, i l-a prezentat pe tânărul laborant pictorului Artur Verona. Acesta, surprins de pasiunea pentru arta plastică a lui Ghiaţă, l-a îndrumat pentru o perioadă de trei ani, ajutându-l să-şi dezvolte talentul nativ. În 1913-1914, tot prin intermediul lui Cantacuzino, Dumitru Ghiaţă a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Ranson şi Academiei Delecluze. Aici s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje şi compoziţii în culori sobre, cu influenţe din arta populară. În 1927, Dumitru Ghiaţă se căsătoreşte cu Aurelia. În acelaşi an începe construirea unei locuinţe pe strada Clunet, în cartierul Cotroceni, folosind banii câştigaţi din vânzarea tablourilor şi făcând un credit ipotecar. Casa era formată dintr-un subsol (cameră de serviciu, bucătărie, pivniţă şi baie), un parter (hol, două camere şi bucătărie) şi un etaj la care se ajungea pe o scară din lemn. La etaj era situat un imens atelier, cu peretele dinspre nord aproape în întregime din sticlă, pentru a permite o cât mai buna iluminare. Printre oaspeţii obişnuiţi ai soţilor Ghiaţă s-au numărat Dimitrie Gusti, Dr. Ioan Cantacuzino, Victor Ion Popa, Mihail Ralea. În 1971, cu un an înaintea morţii pictorului, soţii Ghiaţă şi-au donat colecţia de artă şi locuinţa statului român, cu condiţia ca locuinţa să devină muzeu după moartea lor. Dumitru Ghiaţă a murit pe 3 iulie 1972. În 1994, la doi ani după moartea soţiei pictorului, Muzeul „Dumitru şi Aurelia Ghiaţă” a fost deschis publicului pentru câţiva ani. În 1999 a fost închis, lucrările fiind depozitate la Muzeul Naţional de Artă.
a fost un pictor român specializat în piesaje şi natură moartă cu flori. Dumitru Ghiaţă s-a născut în data de 22 septembrie 1888. În 1908, cu ajutorul unui unchi, viitorul pictor Dumitru Ghiaţă ajungea în Bucureşti, pentru a ocupa postul de laborant la Institutului condus de doctorul Ioan Cantacuzino. Această întâlnire a fost una norocoasă pentru Ghiaţă, căruia doctorul Cantacuzino i-a oferit, în afara slujbei, o cameră la subsolul clădirii Institutului. Mai mult, doctorul devenit un adevărat protector, i l-a prezentat pe tânărul laborant pictorului Artur Verona. Acesta, surprins de pasiunea pentru arta plastică a lui Ghiaţă, l-a îndrumat pentru o perioadă de trei ani, ajutându-l să-şi dezvolte talentul nativ. În 1913-1914, tot prin intermediul lui Cantacuzino, Dumitru Ghiaţă a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Ranson şi Academiei Delecluze. Aici s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje şi compoziţii în culori sobre, cu influenţe din arta populară. În 1927, Dumitru Ghiaţă se căsătoreşte cu Aurelia. În acelaşi an începe construirea unei locuinţe pe strada Clunet, în cartierul Cotroceni, folosind banii câştigaţi din vânzarea tablourilor şi făcând un credit ipotecar. Casa era formată dintr-un subsol (cameră de serviciu, bucătărie, pivniţă şi baie), un parter (hol, două camere şi bucătărie) şi un etaj la care se ajungea pe o scară din lemn. La etaj era situat un imens atelier, cu peretele dinspre nord aproape în întregime din sticlă, pentru a permite o cât mai buna iluminare. Printre oaspeţii obişnuiţi ai soţilor Ghiaţă s-au numărat Dimitrie Gusti, Dr. Ioan Cantacuzino, Victor Ion Popa, Mihail Ralea. În 1971, cu un an înaintea morţii pictorului, soţii Ghiaţă şi-au donat colecţia de artă şi locuinţa statului român, cu condiţia ca locuinţa să devină muzeu după moartea lor. Dumitru Ghiaţă a murit pe 3 iulie 1972. În 1994, la doi ani după moartea soţiei pictorului, Muzeul „Dumitru şi Aurelia Ghiaţă” a fost deschis publicului pentru câţiva ani. În 1999 a fost închis, lucrările fiind depozitate la Muzeul Naţional de Artă.
Limbajul plastic folosit de Ghiaţă este simplu şi direct. Coloritul său este sobru, armonios, bazat pe reliefarea tonurilor calde, iar desenul simplificat şi sintetic.
Opera
- Flori de munte (1956)
- Flori de ferigă (1956)
- Flori de spanz
- Toamna în pădure (1957)
- Târg de oale
- La târg de cereale
- Bolta lui Ilieş
- Mame şi copii
- Natură statică cu peşti
- Natură statică cu mere
- Natură statică cu flori
- Natura statica cu cani si legume
- Natura moarta cu pepene
- Case la Balcic
- Popas în pădure la Baia de Aramă
- Iarna la Cernădie
- Iarna în Bucureşti
- Peisaj de iarna
- Iarna la periferie
- Peisaj marin
- Golf
- Uliţă de sat
- Clopotniţa bisericii din Almăj
- Mori la lacul Sinoe
- Cana cu flori
- Barbat cu palarie
Pictorul Dumitru Gheata - bronzSculptor Gheorghe D Anghel
Photo Bellu:onutzza.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu