Marie de Medici

1642 
Moartea lui Marie de Medici




Marie de Medici în haine de incoronare, pictat în 1610 de Francis Pourbus


Sosirea Marie de Medici la Marsilia, de Peter Paul Rubens



MARIA de’ MEDICI (1575-1642), Queen of France
Portrait: Bronzino

Maria de Medici (n. 26 aprilie 1575 – d. 3 iulie 1642) a fost regină a Franţei sub numele de Marie de Médicis, a doua soţie a regelui Henric al IV-lea al Franţei. După asasinarea soţului său în 1610, a fost regentă pentru fiul său, Ludovic al XIII-lea.

Născută la Florenţa, Italia, a fost fiica lui Francesco I de' Medici, Mare Duce de Tuscany şi a Ioanei, arhiducesă de Austria. Bunicii materni erau Ferdinand I, Împărat Roman şi Anna de Bohemia. Anna era fiica lui Vladislaus al II-lea de Bohemia şi Ungaria şi a soţiei lui, Anne de Foix. A fost unul din cei şapte copii însă numai ea şi sora sa, Eleonora de Medici au supravieţuit copilăriei.

În octombrie 1600 s-a căsătorit cu regele Henric al IV-lea al Franţei, după ce căsătoria acestuia cu Margareta de Valois a fost anulată. Fiul ei cel mare, viitorul rege Ludovic al XIII-lea, s-a născut la Fontainebleau anul următor.

Mariajul cu Henric n-a fost unul reuşit. Avea altercaţii cu metresa soţului ei, Catherine Henriette de Balzac d'Entragues, căruia Henric îi promisese că se vor căsători după decesul fostei metrese, metresa oficială, Gabrielle d'Estrées. Când Henric s-a căsătorit cu Maria de Medici, au început intrigile la curte. Deşi regele putea cu uşurinţă să-şi alunge metresa şi să-şi susţină soţia, el n-a făcut acest lucru niciodată. Ea la rândul său, a arătat mare simpatie şi suport pentru fosta soţie a regelui, Margareta de Valois, cerându-i lui Henric să-i permită reintrarea în lume.

În timpul vieţii soţului ei Maria a dat slabe semne de capacitate şi abilitate politică. La câteva ore după asasinarea lui Henric în 1610 a fost confirmată ca regentă de către Parlamentul din Paris. A alungat-o de la curte pe metresa Catherine Henriette de Balzac d'Entragues. Cu toate acestea, nu foarte strălucitoare, încăpăţânată, obeză, în curând a intrat sub influenţa servitoarei sale Leonora "Galigai" şi mai târziu a soţului acesteia, un italian fără scrupule, Concino Concini, care a fost avansat la rang de marchiz de Ancre şi mareşal al Franţei, în ciuda faptului că niciodată n-a câştigat vreo bătălie.

L-a demis pe ministrul capabil al lui Henric, Maximilien de Bethune, duce de Sully. Prin Concini şi prin regentă, reprezentanţii italieni ai Bisericii Romano-Catolice sperau să forţeze suprimarea protestantismului în Franţa. Pe jumătate habsburgică, ea a abandonat politica tradiţională franceză anti-habsburgică. Maria de Medici a aranjat căsătoria fiicei sale, Elisabeta de Boubon, cu viitorul rege Filip al IV-lea al Spaniei, care făcea parte din dinastia habsburgică spaniolă.

Construirea şi amenajarea Palatului Luxembourg, căruia Maria îi spunea Palatul Médicis a reprezentat marele său proiect artistic. Pictorul de curte era Peter Paul Rubens.