Verlaine - Rimbault

1873
 Verlaine a incercat sa-l impuste pe Rimbault

Paul Verlaine (stânga jos) şi Arthur Rimbaud (dreapta lui). "Colţul de masă", pictat de Henri Fantin-Latour 1872

Marii poeţi Rimbaud şi Verlaine a avut o relaţie tumultuoasă. Verlaine, poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei.

Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents".

In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical.

Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu.

In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu. 

La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic in aspiratiile sale de scriitor.

A studiat dreptul,dar a renuntat dupa doi ani si s-a angajat la Civil Hall.In 1862, Verlaine a primit licenta studiilor.

Majoritatea prietenilor lui erau din randul poetilor parizieni:Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Louis Xavier de Ricard, Catulle Mendčs, si François Cippée.In fiecare casa, el gasea companie pentru lungi discutii si bautura de pelin. Tatal sau a refuzat sa-i finanteze un astfel de stil de viata-bautura si scris. 

Prima sa carte "POČMES SATURNIENS" a aparut in 1866.

"FĘTES GALANTES" (1869) a fost publicat dupa moartea iubitei sale verisoare. Deasemenea Verlaine a avut tendinte homosexuale, s-a casatorit in 1870 cu Mathilde Mauté de Fleurville si a impartit aceeasi locuinta uneori cu sotia sa, ruda prin alianta, si cu tanarul poet Arthur Rimbaud.Pentru Mathilde Verlaine a scris "LA BONNE CHANSON "(1870), relevand anxietatea si sperantele sale pentru fericire, dar deasemnea a aratat o atitudine rea, si-a atacat sotia si o data a urlat micul sau fiu George. Cand Verlaine a inceput o afacere cu Rimbaud, casatoria a fost distrusa.In aceasta imposibila situatie, Verlaine si-a parasit familia pentru a duce o viata boema alaturi de prietenul sau poet in Londra si Brussel.Relatia lor s-a sfarsit in 12 iulie 1873 cand Verlaine, baut si dezolat, a incercat sa-l impuste pe Rimbaud in incheietura mainii dupa o cearta. A fost inchis pentru 18 luni. In timpul inchisorii Verlaine a studiat Shakespeare si Don Quiote si a scris "ROMANCES SANS PAROLES" (1874). Colectia este considerata capodopera sa in care si-a gasit in sfarsit vocatia poetica autentica.

In 1873 Verlaine a trecut la catolicism. Dupa eliberare, Verlaine se intalneste iar cu Rimbaud, care a alfat repede ca prietenul sau a devenit catolic. Rimbaud la inceput a incercvat sa-l imbete pe Verlaine si astfel sa-si blasfeme credinta. In concordanta cu o poveste el l-a batut cu un bat. Verlaine s-a mutat in Anglia unde a predat franceza inainte de a se intoarce in Franta in 1877 unde a predat la colegiul Rethel. Din aceasta perioada dateaza cele mai mult epoeme din "SAGESSE". Acesta contine versuri ce reflecta sentimentul sau religios -catolic. In 1879 renunta la predare, a adoptat un discipol, Lucien Létinois si ei au condus impreuna o ferma.Ferma a dat faliment iar Verlaine s-a intors la Paris. A doua sa incercare de a trai in tara, de data asta la Couloumnes, se termina de asemenea in faliment. 

Discipolul favorit al lui Verlaine moare in 1883 si mama sa in 1886. 

Desi cazut prada bauturii,Verlaine era sarbatorit in acelsi timp ca poetul de frunte al Frantei.A publicat cateva lucrari critice ca" LES POČTES MAUDITS" (1884), scurte studii biografice ale poetilor,scurte povestiri si versuri profane si sacre. Poemul sau "Amour" (1888) aminteste de moartea lui Lucien. A fost in lungi perioade prin spitale, a continuat sa bea si a petrecut o luna in inchisoare. A suferit deasemnea de reumatism, ciroza, gastrita,icter ,diabet si a fost hipercardiac. La spitalul Broussais a fost vizitat de catre André Gide si i-a spus ca era la momentul scrierii despre "seriile poemelor masturbate".

In ultimul sau an, Verlaine a trait cu doua femei prostituate mai in varsta, dar carora le-a laudat frumsetea.A frecventat deasemnea un barbat homosexual Bibi-la-Purée, care ocazional era hot.

"Pentru mine,Rimbaud este realitatea nemuritoare", Verlaine spunea odata prietenului sau, "un soare care arde inauntrul meu si pe care nu vreau sa il scot..." . Oricum, in autobiografia sa declina relatia sexuala cu Rimbaud.Stilul de viata al lui Verlaine incepuse sa atraga 

o admiratie sovaitoare.

Verlaine a murit in Paris, la varsta de 52 ani, in 08 ianuarie 1896. Funerariile sale au fost un eveniment public, mii de parizieni insotind sicriul sau la cimitirul Batignolles.

In ciuda faimei sale, Verlaine a murit in saracie.

In 1911 un monument in cinstea lui Verlaine a fost ridicat in Paris, in gradinile Luxembourg. Oscar Wilde a glumit spunand ca acesta trebuia amplasat in cafeneaua Françoise Premier, deoarece "statuia eroului trebuie sa fie pe campul lui de batalie" .

Despite his fame, Verlaine died in poverty. In 1911 a monument to Verlaine was raised in Paris's Luxembourg gardens. Oscar Wilde joked that it should have been placed in the Café , since "the hero's statie must be on his life's battlefield." 

CHANSON D'AUTOMNE

Des sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure.
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleurs;

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà
Pareil à la
Feuille morte.

Verlaine
(Poèmes Saturniens) 

„Carele de argint si aramă .
Prorele de otel si argint –
bat spuma, -
Ridică vietile mărăcinilor,
Adierile landei,
Si făgasele imense ale refluxului,
Gonesc circular spre est,
Spre pilastri pădurii,
Spre stîlpii digului,
Al căror unghi e izbit de învîrtejiri de lumină.”

          (Rimbaud –Marină)