Se spune,cu un licar romantic în ochi,ca „banii n-aduc fericirea“.
Nu prea sînt de acord.
Daca banii aduc ceva,apoi tocmai asta aduc:un fel de fericire.
Fie una directa,materiala,care nu e chiar de lepadat,fie una mai subtila,în functie de calitatea posesorului (fericirea de a darui,de a aduce bucurii altora,de a face opere de binefacere,de a crea institutii,pe scurt de a-i face fericiti pe altii)..............
Sînt alte lucruri pe care averea într-adevar nu le aduce,dar pe care cei cu bani cred ca le au si anume tocmai pentru ca dispun de bani.
Toti,sau mai toti,îsi închipuie ca banii aduc înzestrari,drepturi,puteri si virtuti pe care sarantocii nu le au.
Acesta e,de multe ori,derapajul major al bogatului:o falsa constiinta de sine...........
Unii cred, de pilda,ca banii sînt un atestat de personalitate.
Pentru ca se întîmpla sa ai ceva,începi sa crezi ca esti cineva.
Capeti un aer fudul,de vedeta razgîiata,îti afisezi portretul ca pe o efigie,privesti în jur suficient si dominator.
Arati ca esti „mare“,super-influent,invulnerabil si capricios.
Nu ti se poate refuza nimic,stii,poti si faci.
Ai mereu în preajma o curte slugarnica.
Platesti pe cine vrei,cu ce suma vrei,cînd vrei,pentru orice ai chef.
Întrucît esti solvabil,te socotesti o autoritate..........
În mod frecvent,bogatasii de azi au o anumita putere,dar le lipseste,de regula,iradierea autoritatii morale,intelectuale,profesionale,umane.
Sînt o periferie care se ia drept centru.............
Banii nu produc automat bun simt,buna cuviinta,bun-gust.
Îmbogatitul contemporan se poarta,adesea,ca un mitocan,vorbeste golaneste si se îmbraca,mai întotdeauna,ca o toapa.
E obraznic,agresiv,prepotent.
Cînd e amabil,sau „modest“ o face demonstrativ,„patronizing“,de foarte sus.
Îti arata,la o adica,fata lui „umana“,subteranele lui de „baiat de comitet“.
Uneori are veleitati culturale: ti trînteste cîte un citat fin,invoca,vag plictisit,cîte o
carte la moda.................
În realitate,nu reusesc aproape niciodata sa-si camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare.
S-ar putea salva prin discretie si cumsecadenie.
Dar asta li se pare o slabiciune,un moft.
Prefera încruntatura de vataf sau bascalia discretionara..............
Banii aduc,cred,cum spuneam la început,fericirea.
Un fel de fericire.
Cea rîvnita de toata lumea.(De altfel,oamenii cu bani nu prea au timp si înclinatie sa se simta nefericiti.)
Trebuie spus mai degraba ca banii nu aduc decît „fericirea“.
Tot restul,tot ce face valoarea si sensul unei vieti,vin pe alte cai,cu alte mijloace.
Sau nu vin.
Dar,în orice caz,nu li se poate plati contravaloarea în bani.
(Dilema veche nr.350/28 octombrie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu