Martha Bibescu

1973 - A murit principesa Martha Bibescu, scriitoare ("Izvor. Ţara sălciilor") (n.28.01.1889).Martha, prinţesă Bibescu alias Martha Bibesco -- (* 28 ianuarie 1889, Bucureşti - † 28 noiembrie 1973, Paris) este o romancieră, poetă, om politic şi memorialistă franceză de origine română. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezenţă de o mare nobleţe de spirit. A fost fiica lui Ion Lahovary, care a fost ministru al României la Paris şi ministru de Externe, şi al Smarandei ( Emma ) Mavrocordat. A fost soţia prinţului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles, preşedintele Federaţiei Aeronautice Internaţionale.

Privind data exactă a naşterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua şi luna (28 ianuarie, Bucureşti), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde şi anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi şi mai ilustre familii româneşti de tradiţie politică, diplomatică şi culturală. Mama sa, Smaranda ( Emma ) Mavrocordat, descinde din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl scriitoarei, Ion N. Lahovary avea să fie de-a lungul anilor ministru al României la Paris, ministru de externe şi preşedinte al Senatului.

Crescută şi formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu îşi va împlini educaţia primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. Prin căsătoria în 1905, cu prinţul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prinţesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles şi Elena Văcărescu, dar şi cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.

După călătorii prin mai multe ţări ale lumii, printre care şi Persia, unde prinţul George Valentin Bibescu primeşte o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu îşi publică, la întoarcerea în Franţa, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908).

Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspiraţie autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalităţi din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondenţă, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.

Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniţi la Bucureşti, unde a rămas sub ocupaţie germană, a servit drept preţioasă sursă de informaţii pentru Guvernul român refugiat la Iaşi. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre doamnele de onoare ale reginei Elisabeta şi nepoată a lui Titu Maiorescu, nota la 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte îngrijorate în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă […]. Este o mare comediantă. Două lucruri sunt certe – e foarte frumoasă şi foarte inteligentă, restul depinde de timp, de împrejurări […]." Ea nu a fost numai martora acestor evenimente cruciale (primul război mondial şi actul reîntregirii – "ziua cea mai plăcută din calendarul personal", cum avea să noteze peste ani), ci şi o participantă activă la desfăşurarea lor. După trei decenii, maturizată şi luându-şi rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta şi regina Maria, şi anume de mamă a ostaşului român, de data aceasta în campania contra bolşevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realităţile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia.

Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă şi literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles.

Cumnatul său, prinţul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928).

Este de asemenea autoarea unui jurnal, din care câteva fragmente au fost publicate la fosta editură politică sub titlul Jurnal politic.

Se stinge din viaţă la 28 noiembrie 1973, la Paris.

Opera

Les Huit Paradis <=> Cele opt raiuri (1908)

Isvoru, Le Pays de Saules Izvor, ţara sălciilor (1923)

Le Perroquet Vert Papagalul verde (1923)

Le destin du lord Thomson of Cardington <=> Destinul lordului Thomson (1927)

Au bal avec M. Proust La bal cu M. Proust (1928)

La Vie d'une amitié ... Viaţa unei prietenii ... (1951 - 1957)

Le Confesseur et les poétes Confesorul şi poeţii (1970)

Echanges avec Paul Claudel Corespondenţa cu Paul Claudel (1972)

Le perroquet vert Papagalul verde ), 1924

Cathérine-Paris , 1927

Une victime Royale, Ferdinand de Roumanie , O victimă regală, Ferdinand de România 1927,

Noblesse de robe , Nobleţea robei 1928

Royal portraits , New York, f.a., ( Portrete regale )

Croisade pour l’anémone , ( Cruciadă pentru anemonă ), 1931

Le rire de la Naïade Rîsul naiadei , 1935 etc.