Corpul Gărzii Elveţiene Pontificale

22 ianuarie 1506 este data oficială de naştere a Gărzii elveţiene papale, deoarece în acea zi, la apus de soare, un grup de 150 de elveţieni, sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen, din Cantonul Uri, a intrat pentru prima oară în Roma prin Porta del Popolo (vezi Piazza del Popolo), în serviciul papei Iulius al II-lea. In anul 1479 un acord în acest sens fusese încheiat cu confederaţiile de către Papa Sixt al IV-lea, în vederea recrutării de mercenari elveţieni pentru acest serviciu.

Pionier al gărzile elveţiene în Franţa, 1779

Gărzile Elveţiene au fost angajate nu numai în serviciul de pază al papei, dar au participat şi la numeroase lupte, dintre care merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul prădării Romei (aşa numitul "Sacco di Roma", 1527) de către armatele contestatarului Bourbone; cu sacrificiul lor i-au permis papei Clement al VII-lea să-şi salveze viaţa. Din 189 elveţieni au scăpat atunci cu viaţă numai 42, mai precis cei care în ultimul moment l-au însoţit pe pontif în fuga sa de-a lungul Pasajului Borgo (Borgo, cartier al Romei), pasaj ce leagă Vaticanul de Castelul Sant'Angelo. O lună mai târziu, pe 5 iunie Clement al VII-lea s-a predat.

În prezent, Garda Elveţiană se ocupă de siguranţa papei şi a Statului Vatican, supraveghind apartamentele palatului papal şi menţinând ordinea pe timpul ceremoniilor religioase.

Apartenenţa la Gărzile Elveţiene cere:

sex masculin;

cetăţenie elveţiană;

religie catolică;

satisfacerea stagiului militar în Armata Elveţiană, încheiat cu obţinerea unui certificat de "bună purtare";

vârsta între 19 şi 30 de ani;

înălţimea peste 174 centimetri;

necăsătorit (căsătoria este admisă numai de la gradul de caporal în sus).

Uniforma oficială a Gărzilor Elveţiene este de culoare albastru, roşu şi portocaliu, prevăzută cu trăsăturile distincte ale epocii Renascentiste.

Se spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo; bineînţeles, această origine este legendară ştiindu-se precis că actuala uniformă a fost concepută de Comandantul Jules Repond în 1914, cere s-a inspirat - pe câte se pare - din picturile lui Raffaello.

Acest corp de armată dispune şi de o uniformă de lucru, mai comodă decât cea oficială de protocol: această uniformă de lucru constă din pantaloni şi bluza de culoare albastru precum şi dintr-un basc de culoare neagră (cum se poate vedea în imaginea alăturată).

Pe data de 4 mai 1998, comandandantul Gărzii Elveţiene colonelul Alois Estermann, soţia sa Gladys Meza Romero si vice-caporalul Cédric Tornay au fost găsiţi morţi in apartamentul sus-numitului colonel. Versiunea oficială a Vaticanului a atribuit responsabilitatea delictului caporalului Cédric Tornay, căruia colonelul îi imputase faptul că nu se întorsese în cazarmă la ora stabilită de regulament. Tornay era , de altfel, nemulţumit pentru că nu fusese ales să facă parte din garda de onoare a Papei. Câteva anchete conduse de mama lui Tornay şi de către avocaţii francezi Jacques Vergés şi Luc Brossolet au contestat concluziile la care au ajuns autorităţile papale. Zece ore înaintea descoperirii corpului fără viaţă, colonelul Estermann fusese numit de Ioan Paul al II-lea comandant al Gărzii Elveţiene. „Este o onoare”, declarase Estermann unui ziar elveţian, Le Matin. „Este o mare responsabilitate - continua ofiţerul in interviul său - dar în spatele acestei alegeri, văd voinţa lui Dumnezeu, care mă va ajuta.” Esterman făcea parte din Garda Elveţiană din anul 1980 şi cu ocazia atentatului împotriva Papei din anul următor (1981), se urcase pe autovehicolul în care se afla Papa pentru a-l proteja pe acesta cu corpul său. După acest incident, au fost aduse modificări regulamentului Gărzii Elveţiene fiind schimbate procedurile de evaluare a recruţilor, de formare si promovare în funcţie; de asemenea au fost iniţiate noi campanii de recrutare.

1900