Umberto Eco

1932 - S-a născut criticul literar şi prozatorul italian Umberto Eco, specialist în semiotică ("Numele Trandafirului", "Pendulul lui Foucault", "Opera aperta", "Semiotica şi filosofia limbajului").

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont) este un pedagog, scriitor, semiotician, filosof, critic literar şi romancier italian, cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un mister intelectual în care combină elemente de semiotică în cadrul ficţional, analiză biblică, studii medievale şi teorie literă. Romanul său din 1988 Pendulul lui Foucault (roman) a fost descris ca un "Codul lui Da Vinci". Eco este preşedintele Şcolii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, şi Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărţi pentru copii şi multe eseuri. A fost ales şi al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005. A fost ales al XIV-lea în 2008.

Eco s-a născut în oraşul Alessandria, din regiunea Piedmont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto şi mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă în regiunea Piedmontese. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum şi în interviuri, a făcut referire la acest ordin şi la fondatorul lui.Numele său de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcţionar de stat.

A studiat la Torino, luându-şi licenţa în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa ştiinţifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor şi o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Romane

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii conceptele postmodernismului.

1980  – Numele trandafirului, Premiul pentru cea mai bună carte a anului şi Premiul Strega în 1981

1988  – Pendulul lui Foucault, Premiul Bancarella

1994  – Insula din ziua de ieri

2000  – Baudolino

2004  – Misterioasa flacără a reginei Loana

Lucrări de semiotică

A publicat numeroase studii de semiotică, de estetică şi teorie literară

1956  – Il problema estetico in San Tommaso, Torino, Edizioni di Filosofia, a doua ediţie modificată, Il problema estetico in Tommaso d'Aquino, Milano, Editura Bompiani, 1970

1959  – Sviluppo dell'estetica medievale, În Momenti e problemi di storia dell'estetica, Milano, Marzorati, a doua ediţie modificată, Arte e bellezza nell'estetica medievale, Milano, Editura Bompiani, 1987

1962  – Opera aperta (în română, Opera deschisă)

Apocaliptici şi integraţi, 1964;

Poeticile lui Joyce, 1966;

Structura absentă, 1968;

Formele conţinutului, 1971;

Tratat de semiotică generală, 1975;

Cum se scrie o teză de licenţă, 1977;

Lector in fabula, 1979;

Semiotica şi filosofia limbajului, 1984 ;

Limitele interpretării, 1990 ;

Şase plimbări prin pădurea narativă, 1994 ;

Interpretare şi suprainterpretare, 1975 ;

Despre literatură, 2002,

Kant şi ornitorincul, 1997

articole (reunite în volumele Jurnal minim, 1963 ; Al doilea jurnal minim, 1990 ; Secretul Minervei, 2001).

Opere principale traduse in limba română

Romane

Numele trandafirului (1980, traducerea în română, Editura Dacia, 1984)

Pendulul lui Foucault (1988, traducerea în română, Editura Pontica, 1991)

Insula din ziua de ieri (1994, traducerea în română, Editura Pontica, 1995)

Baudolino (2000, traducerea în română, 2001)

Misterioasa flacără a reginei Loana, (2004, traducerea în română, Editurile Polirom şi Editura Pontica, 2005)

Tratate de semiotică, teorie literară, critică literară, traductologie

Opera aperta,1962, Opera deschisă, trad. rom. Editura pentru Literatura Universală, 1969)

Trattato di semiotica generale, Tratat de semiotică generală,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982. Umberto Eco a coordonat un grup de semioticieni europeni.

I limiti dell'interpretazione, 1990, Limitele interpretăriitrad. rom. Pontica, 1995,

Lector in fabula(1979, trad. rom. Univers, 1991)

La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, În căutarea limbii perfecte, Iasi, Editura Polirom, 2002

Şase plimbări prin pădurea narativă (1994, trad. rom. Pontica, 1997)

Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, 2003, trad. rom. A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Iaşi, Editura Polirom, 2008

Opere cu caracter eseistic

Flac

Cinque scritti morali, ,(1997, Cinci scrieri moraletrad. rom. Pontica, 1998), ed. II., Humanitas, 2005

Diario minimo, Jurnal sumar, Humanitas, 2004

Il busta de Minerve, Pliculeţul Minervei, Humanitas, 2004

Kant e l'ornitorinco, 1997, Kant şi ornitorincul, trad. rom. Pontica, 2002

Cum se face o teză de licenţă,(1997, trad. rom. Pontica, 2000)

A passo di gambero. Guerre calde e populismo mediatico, (Editura RAO, 2007) - o culegere de scrieri publicate între 2000 şi 2005 (în La Repubblica şi L'Espresso) despre cele mai diferite argumente: de la ciocnirea între musulmani şi creştini la tema războiului, reprezentată în maniera orwelliana; propunând argumente serioase ori simple anecdote de filozofie teoretică şi amestecând anticul cu modernul.

Volume care nu au fost traduse încă:

Şoareci sau şobolani. Traducerea ca negociere.(2003)

Serendipities

Interpretări greşite

Călătorii în hiperrealitate,

Semiotica şi filosofia limbajului