In memoriam Gary Moore

Legendarul chitarist rock Gary Moore a murit, duminicã, la vârsta de 58 de ani. Gary Moore, pe numele său adevărat Robert William Moore, şi-a început cariera muzicală în anii '60 şi a evoluat de-a lungul timpului alături de artişti precum Gary Husband, Ozzy Osbourne sau Andrew Lloyd Webber, conform Mediafax.

Genres Blues-rock, hard rock, heavy metal, blues, jazz fusion

Occupations Musician, songwriter, producer

Instruments Vocals, guitar, bass guitar, harmonica

Years active 1969 – 2011

Portofoliul său a fost completat şi de o complexă carieră solo. A debutat în 1973, odată cu lansarea albumului "Grinding Stone", iar câţiva ani mai târziu, în 1978, a revenit în atenţia criticilor de specialitate cu albumul "Parisienne Walkways", realizat în colaborare cu Phil Lynott, care i-a propulsat pe primele poziţii din UK Singles Chart. La scurt timp a urmat albumul "Thin Lizzy".

Gary Moore (n. 4 aprilie 1952, Belfast, Irlanda - d. 6 februarie 2011 a fost un chitarist şi interpret de muzică blues-rock. La vârsta de 11 ani a ascultat albumul „John Mayall with Eric Clapton” care i-a schimbat viaţa şi l-a influenţat foarte mult în ceea ce priveşte tehnica sa de chitară. A făcut parte din trupa rock irlandeză Thin Lizzy.

A decedat la 6 februarie 2011 în somn în timpul unei vacanţe în Spania.

Gary Moore s-a nascut pe 4 aprilie 1952 in nordul Belfastului. La 19 ani, in 1969 – Gary Moore il inlocuieste pe Bernard Shivers in grupul Skid Row si cu ajutorul lui Nollaig Bridgemen (baterie) si Brendan Shiels (bass), inregistreaza albumul de debut – Skid Row - editat in 1970. In paralel cu acest grup, Gary Moore s-a ocupat si de Dr. Strangely Strange, un grup folk –rock, dar fara prea mult succes.

In 1973 scoate pe piata primul sau album numit Grinding Stone, produs de catre Martin Birch, care mai lucrase si cu Deep Purple si care in anii 80 i-a facut celebri pe Iron Maiden. La jumatatea lui ‘75 Gary Moore devine fondator alaturi de Don Airey, Jon Hiseman si Neil Murray al grupului Colloseum 2 cu care – pana in ‘77 – canta pe 3 albume.

Indiferent de ceea ce canta, rock, jazz, sau blues, Gary Moore se descurca fara nici o problema. Episodul jazz cu Colosseum 2 fiind trecut, Gary se reintoarce la hard rock si inregistreaza albumul Back On The Streets – lansat in 1978.

Primul album semnat Gary Moore, ce a intrat in topuri si care a fost luat in calcul la nivel international a fost Victims Of The Future – locul 11 in Anglia si 53 in Germania. Piesa ce da greutate albumului si care a trezit interesul fata de Gary Moore este Empty Rooms.

Primul album cu adevarat de referinta pentru Gary Moore a fost Run For Cover scos in 1985 si care a atins locul 6 in topul britanic. Anul 1988 scoate la iveala discul After The War si un Gary Moore cu o voce si atitudine heavy. Discul a fost bine primit, insa incepand cu 1990 lucrurile s-au schimbat radical. Gary Moore a fost atras din nou de blues si cu Still Got The Blues in 1990 a dat marea sa lovitura.

In martie ‘92 albumul After Hours a scos la iveala alte compozitii blues, de calitate. O buna parte dintre acestea au fost incluse pe un alt album live aparut un an mai tarziu in 1993 sub numele Blues Alive. Pe albumul scos in 1995 si intitulat Blues For Greeny, Gary Moore s-a bucurat din plin de prezenta idolului sau Peter Green, fostul lider al trupei Fleetwood Mac. Interpretarea lui Moore pe disc e din nou de clasa, dar nu se stie de ce nu a mai avut succesul precedentelor. Fanii asteptau insa ca Gary Moore sa mai revina macar odata in postura de rocker, dar incercarea lui cu Dark Days In Paradise nu a fost prea reusita. Acest album a incercat si altceva in afara de blues, insa fara prea mare stralucire.

Dupa 1997 Gary Moore a intrat intr-un con de umbra, dar a revenit in forta in 2001 prin discul Back To The Blues. Un disc ce contine 8 piese ca in vremurile bune.