Nina Simone

Nina Simone

Nina Simone - Ain't Got No...I've Got Life

Nina Simone – nascuta in 1933 in Carolina de Nord (SUA) – si-a dorit sa ajunga o mare pianista de concert. A devenit vocea unei generatii.

„Voi muri la 70 de ani pentru ca dupa aceasta varsta nu mai urmeaza decat durere”, spunea cantareata de origine afroamericana Nina Simone cu mult timp inainte de a muri – paradoxal – chiar la aceasta varsta. S-a intamplat in 2003, in sudul Frantei, unde se stabilise inca din 1992, dupa o perioada lunga in care a tot schimbat continente – a parasit America in 1970 pentru a se stabili in Barbados (stat insular situat in Antilele Mici), in Africa (Liberia) si apoi in Europa (Elvetia, Olanda si Franta). La un an dupa moartea ei, jurnalistul Sylvia Hampton (prietena apropiata a artistei) a publicat “Break Down and Let It All Out” – o biografie axata mai mult pe viata personala decat pe cariera muzicala a Ninei Simone.

La fel cum despre stilul ei muzical, desi a fost trecut de majoritatea criticilor la categoria jazz, nu s-a spus niciodata de ajuns. Numita de fani “marea preoteasa a soulului”, Nina Simone (care a renuntat la numele adevarat, Eunice Kathleen Waymon, in 1954, pentru a ascunde de mama ei faptul ca interpreta “muzica diavolului”) a refuzat in fond orice clasificare, formandu-si un repertoriu extrem de divers: pop, blues, folk, gospel, cantece africane sau reinterpretari ale unor piese semnate de Bob Dylan, Leonard Cohen, Bee Gees si Beatles.

“Tinta mea dintotdeauna a fost sa stau departe de orice catogorie. Asta este libertatea mea”, declara la un moment dat artista pentru “The Independent”, adaugand: “Oricum, pentru mine libertatea este definitia jazzului, motiv pentru care nu pot spune ca nu sunt o cantareata de jazz”. Criticul muzical Don Shewey a definit-o, poate, cel mai bine pe Nina Simone cand, in 1993, scria in “Village Voice”: “Nu e o cantareata pop, este o diva, o excentrica incurabila (...) care a combinat foarte bine talentul deosebit cu un temperament vulcanic, ce au transformat-o intr-o forta a naturii”.

INCONFUNDABIL. Ceea ce impresioneaza cel mai mult la Nina Simone nu e numarul mare de piese (peste 500) pe care le-a cantat cu vocea sau la pian (instrument la care canta inca din copilarie) si nici vocea ei distincta, ragusita. Ci “interpretarea unica si abilitatea ei profunda de a da o noua importanta compozitiilor altor cantareti”, scria in 2005, pe allaboutjazz.com, unul din colaboratorii vechi ai site-ului, Marc Minsker.

“Sunt o adevarata rebela cand trebuie sa apar o cauza”, spunea ea cu multi ani in urma. Poate tocmai acest spirit rebel, dincolo de talentul indiscutabil, a transformat-o intr-un mesager al generatiei sale, intr-un artist imposibil de clasificat si intr-o personalitate despre care nu se va putea niciodata spune destul.

Zenos Frudakis' full sized model for the Nina Simone sculpture

1. De urmat. Trupa Beatles a compus piesa “Michelle” (albumul “Rubber Soul”, 1965) pornind de la cantecul “I Put a Spell on You” de pe albumul cu acelasi nume din 1965 al Ninei Simone. Au reinterpretat piese din repretoriul ei Aretha Franklin, Marilyn Manson, David Bowie, The Animals, Muse, Cat Power, Katie Melua si Alicia Keys.

2. Pe ecran. In 1969 se lansa “Nina”, un documentar de 26 de minute in regia lui Peter Rodis. Acesta si cartea autobiografice “I Put A Spell On You” au stat, in anii ‘90, la baza documentarului “Nina Simone: La Legende”. Anul acesta va fi lansat un nou documentar, bazat pe scriptul scenaristei americane Cynthia Mort, ce are ca subiect principal ultima parte a vietii artistei si relatia cu managerul ei, Clifton Henderson, care a murit in 2006.

3. Bijuterii muzicale. “Don’t Let Me Be Misunderstood” (1964) – preluat un an mai tarziu de “The Animals”; “My Baby Just Cares for Me” (1958) – care s-a mentinut in topurile din Marea Britanie aproape noua ani; “I Loves You, Porgy” (1958) – singura ei piesa ce a ajuns in “Billboard 40”.

4. Retrospectiva. Lansat anul trecut, “To Be Free: The Nina Simone Story” e cea mai complexa biografie muzicala a Ninei Simone, acoperind aproape intreaga sa perioada de creatie: trei CD-uri cu piesele inregistrate intre 1957 si 1993, precum si opt piese nelansate pana acum si un DVD ce cuprinde un scurt documentar (de 23 de minute) cu secvente din noua concerte ale sale.