Ion Brezeanu

1940 - A murit actorul Ion Brezeanu. Împreună cu Aristide Demetriade, N. Soreanu, Petre Liciu şi fiul său, regizorul Petre Brezeanu, participă la realizarea filmului “Independenţa României” (1912) (n.01.12.1868).

Ion Iancu Brezeanu (n. 1 decembrie 1869 - d. 17 martie 1940) a fost un actor român, promotor al realismului în arta teatrului comic din epoca sa. Jocul său îmbină strălucit comicul cu nuanţe tragice. A interpretat personaje comice din opera lui Ion Luca Caragiale (Ipingescu din „O noapte furtunoasă” şi Cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută”). Brezeanu a realizat importante creaţii în rolurile de compoziţie: Ion din „Năpasta” de Caragiale, Ciubăr din „Despot-Vodă” de Vasile Alecsandri, Harpagon din „Avarul” de Molière şi bufonul din „Regele Lear” de Shakespeare. A fost tatal regizorului, producatorului, actorului, scenaristului Grigore Brezeanu.

A fost foarte apreciat pentru rolurile sale în care îmbina cu talent comicul cu tragicul.

Actorul s-a născut în comuna Micşuneştii Mari din judeţul Ilfov. Când s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti şi, chiar şi spre surprinderea sa, a fost admis, tatăl lui Ion Brezeanu nu a fost de acord cu alegerea fiului, fiind un moşier mai degrabă conservator. Actorul mărturisea însă ulterior într-un interviu că prima dată când a fost văzut pe scenă de către părintele său, acesta a fost atât de impresionat, încât a acceptat imediat faptul că menirea fiului era să joace pe scenă.

Primul rol „mare" pe care l-a jucat a fost Nae Ipingescu din „O noapte furtunoasă", de Caragiale, pe când director al teatrului era autorul însuşi. Despre prima sa interpretare a rolului, actorul mărturisea ulterior în acelaşi interviu: „A fost, îmi închipui, un mare succes, pentru că altfel nu-mi explic cum Caragiale nu s-a mai despărţit de mine din seara aceea".

Actorul a fost trimis apoi în Paris cu o bursă pentru a studia arta dramatică. La întoarcerea în ţară a efectuat numeroase turnee în care a obţinut un succes răsunător. Ulterior a devenit membru în Consiliul de Administraţie al Teatrului Naţional din Bucureşti, pe când la conducerea acestuia se afla Pompiliu Eliade. În timpul Primului Război Mondial, Ion Brezeanu a fost absent de pe scena teatrului pentru că, mărturisea ulterior, „am refuzat să apar în faţa nemţilor". Actorul a jucat de asemenea în primele filme româneşti de ficţiune, cel mai notabil dintre acestea fiind chiar „Independenţa României" (1912).