Premiera "Don Carlos" de Giuseppe Verdi

Don Carlos este o operă, prezentată în diverse versiuni, de Giuseppe Verdi, după un libret de Josephe Méry şi Camille du Locle, bazat pe piesa omonimă de Friedrich von Schiller. Versiunea originală (în limba franceză) a avut 5 acte, spre deosebire de versiunea ulterioară, în limba italiană, restrânsă la 4 acte. Actualmente se prezintă predominant o altă versiune, tot în italiană, dar în 5 acte. Opera "Don Carlos" de Giuseppe Verdi are premiera la Paris Opéra în ziua de 11 martie 1867. In sala se afla Imparatul Napoléon al-III-lea si Imparateasa Eugénie, precum si multi curteni si membri ai corpului diplomatic.Durata operei: circa 4 ore.Locul şi perioada de desfăşurare a acţiunii: Franţa (actul 1) şi Spania (restul actelor), în jurul anului 1560. Primul spectacol: 11 martie 1867 la Opéra, Paris.Versiune revizuită 10 ianuarie 1884 la Teatro alla Scala, din Milano. Filip al II-lea, rege al Spaniei BasRodrigue / Rodrigo, Marchizul de Pisa BaritonDon Carlos / Don Carlo, Infante de Spania TenorMare inchizitor BasElisabeta de Valois, regina lui Filip SopranoPrintesa Eboli, Elisabeth lui Lady-în-aşteptare Mezzo-sopranăThibault, pagina Eisabeth lui SopranoContesa de Aremberg Silent rolContele de Lerma TenorUn vechi Monk BasUn glas din cer SopranoUn Royal Herald TenorDeputaţilor flamand BassesInchizitori Basses Franţa şi Spania, 1560 Povestea descrie conflictele din viata lui Carlos, Print de Asturia (1545-1568), dupa ce initial promisa lui pentru casatorie, Elisabeth de Valois s-a cununat cu tatal sau, Philip II al Spaniei, ca parte a tratatului de incetare a Razboiului Italian intre casele de Habsburg si Valois. Sinopsis: Actul I. În Franţa şi Spania, în 1568. Infante de Spania, Don Carlos, o vede pe Elisabetta di Valois în Fontainebleau şi imediat se îndragosteste. Tânăra femeie ii întoarce sentiment său, dar vestea că regele Franţei a recunoscut mâna lui Elisabeth tatălui lui Carlo, regele Spaniei Filippo II, pune in primejdie dragostea lor. Actul II. În mănăstirea San Giusto, călugării se roagă la mormântul lui Carlo V. Aici Don Carlo mărturiseşte durerea lui prietenul Rodrigo, care-l sfătuieşte să părăsească Spania pentru Flandra în cazul în care un gest de pacificare din partea lui este urgentă. Carlo încredinţează un ultim mesaj pentru Elisabetta, până acum mireasa de regele Spaniei, lui Rodrigo: el vrea să o mai vadă o dată înainte de a părăsi ţara. În cursul intalnirii lor ascunse el încearcă să câştige juramintele ei, dar, deşi perturbata, ea rămâne fidelă jurămintelor ei. De îndată ce Carlo iese, regele Filippo vine si găseste pe regina singura, fără însoţitoarea ei, o doamnă de obicei, el o acuză pe contesa de Aremberg de acest lucru si o trimite înapoi în Franţa. Apoi, singur cu Rodrigo, el menţionează trecătoarea lui gelozie de o iubire posibila între Elisabetta şi fiul său. Actul III. În grădinile de la Queen's din Madrid, în timpul unei sărbători. Don Carlo are o întâlnire cu o doamnă care se prezintă puternic voalata. El crede că este Elisabetta si ii confirma dragostea lui pentru ea, dar ea era prinţesa de Eboli, care era în dragoste cu el. Aceasta când îşi dă seama de adevaratele lui sentimentele, decide să se răzbune. Rodrigo încearcă în zadar să o linişteasca. In piata de Madonna d'Atocha, un grup de eretici sunt trimisi la inchisoare. Mai mulţi deputaţi condusi de Don Carlo, întrerup procesiunea regala, ca să ceară regelui de a pune capăt persecuţiei care are loc în Flandra. Regele ii numeste rebeli şi Don Carlo trage sabia împotriva tatălui său, dar Rodrigo-l opreşte. Pentru acest act, Filippo il numeste pe Rodrigo, duce. Actul IV. În studiul său, Filippo meditează asupra dificultăţilor de viaţă a unui monarh, atunci când soseşte Marele Inchizitor. El solicită ca atât Carlo cat şi Rodrigo sa fie condamnati ca eretici: acesta din urmă în special. El se teme de o revoltă deschisă. Elisabetta vine înnebunită de durere: o bijuterie ii lipseşte. Aceasta este pe biroul lui Filippo, luata de la prinţesa de Eboli de la Elisabeta, ca răzbunare împotriva ei. In ea este un portret al lui Infante, iar acum regele este sigur de trădarea soţiei sale. În zadar regina neagă o relaţie adulteră cu Carlo. Printesa Eboli, pocăita, ajunge să-şi mărturisească vinovăţia ei şi decide să se retragă la o mănăstire. Între timp, în închisoare, unde Don Carlo este ţinut prizonier, Rodrigo îi spune el nu va fi condamnat si o să-l salveze el însuşi. Carlo nu-l crede, dar se aude un zgomot în spatele lor: Rodrigo este lovit în spate şi moare. Regele ajunge să-l elibereze pe fiul său şi oamenii sărbătoresc pe Don Carlo. Actul V. Elisabetta este în mănăstirea San Giusto. Ea se roagă la mormântul lui Carlo V, cerând protecţie pentru Don Carlo. El ajunge, pentru a da adieus său final ( el este în drum spre Flandra, pentru a-si instala acolo idealurile de libertate). Dar Filippo II şi Marele Inchizitor ajung, crezând ca cei doi se vor intalni. Carlo este pe cale de a fi arestat, dar mormântul lui Carlo V se deschide şi sufletul împăratului Mare ia în posesia lui pe descendent, luându-l departe. G. Verdi - Don Carlo - Herbert von Karajan 1986 - Autodafé G. Verdi - Don Carlo - Herbert von Karajan 1986 - Finale