Torquato Tasso

Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento - d. 25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai Renaşterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri "La Gerusalemme liberata" ("Ierusalimul eliberat", 1581).

Torquato Tasso s-a născut la Sorrento, fiu al poetului Bernardo Tasso, de origine nobilă, aparţinând familiei Della Torre. A studiat mai întâi la Universitatea din Bologna şi apoi, din 1560, Dreptul şi Filozofia la Universitatea din Padova. În Padova, scrie prima sa operă, epopea cavalerească "Rinaldo" (1562). În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral "Aminta", o prezentare idealiztă în versuri a vieţii de curte.

În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, "La Gerusalemme liberata", care va apare în 1581. Opera, în care se amestecă episoade cavalereşti cu fantezii romaneşti, reprezintă - sub forma unei legături între problemele religioase de actualitate ale Contrareformei şi epopeile eroice clasice - un punct culminant al poeziei Renaşterii. Tasso rămâne un timp în la Curtea ducală din Mantua şi termină acolo tragedia în versuri "Il re Torrismondo" (1587).

Tasso Rebuked by the Prime Minister of the Duke

Tasso Reading from "Jerusalem Delivered" to Leonora d'Este

Rinaldo and Armide in the Enchanted Garden

Deşi renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice şi dramatice, nu se pot ignora creaţiile sale în domeniul liricei. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele "Rime" (1581-1582), "Rime et prosa" (1583), "Rime spirituali" (1597). Din creaţiile sale în proză sunt de menţionat "Dialoghi" (1581), pe teme literare şi filozofice, şi "Discorsi dell'arte poetica e in particolare sopra il poema eroica" ("Studiu asupra artei poetice şi în special asupra poemului eroic", 1587.

În Roma, Papa Clement VIII iniţiază ceremonia încoronării lui Torquato Tasso cu cununa de lauri a poeţilor. Cu puţin timp înaintea festivităţii ce trebuia să aibă loc la Campidoglio ("Capitoliu") în Roma, poetul moare la 25 aprilie 1595. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverşi literaţi ca figură simbolică a tragediei geniului neînţeles. A exercitat o deosebită influenţă asupra creaţiei lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul "Torquato Tasso" (1790), pe tema vieţii artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.

Ierusalimul eliberat, IV, vv.56-64, 1575

Umanizarea Satanei

Prin hâda-i maiestate spaimei paznic,
I-i îndoită superbia oarbă:
Privirile îi sunt de foc năprasnic,
Comete stând otravă-n cozi să soarbă;
Pe pieptul lat, împăroşat şi groaznic,
Lăţoasă-i curge încâlcita barbă
Şi gura lui, cât hăul, când şi-o strânge
Îi picură scârbos şi negru sânge.
Cum din rărunchii lui Gibel dau iama
Străfulgerări de foc, pucioasă-n fierberi,
La fel din gura lui ţâşneşte flama
Şi fum otrăvitor în negre jerbe,
Pier urletele crâncenului cerber.

Ierusalimul eliberat, XII, 1593

Moartea Clorindei

Se ţes pe chipui-i crini şi violete,
Stau ochii-i pironiţi spre slava clară;
Se-ntoarse soarele din drum şi stete
Cu milă s-o privească pe fecioară.
Ea mâna sloi eroului i-o dete,
Cum graiul ei trăgea să moară,
În semn de pace, Moartă, parcă doarme
Cea neîntrecută-n farmec şi în arme.

Tancred, văzându-i sufletul gingaş
Zburând, îşi pierde strânsa-n piept putere.
De sine stăpânirea de ostaş
I-i frântă de năprasnică durere
Ce-n inimă-adunată,-n strâmt sălaş,
Pe chip şi-n simţuri vălul morţii cere.
Livid şi mut, de stană lac şi sânge,
Priveliştea sfârşitului răsfrânge.