Yehudi Menuhin

"La Campanella" from Paganini Violin concerto n°2 in B minor Op.7 - III: Rondo à la clochette [arr. Wilhlemj].
Yehudi Menuhin: Violin
Hubert Giesen: Piano
Recorded on 11 December 1930; London

Nume: Menuhin

Prenume: Yehudi

Loc nastere: New York (S.U.A.)

Data nastere: 22/04/1916

Loc deces: Berlin (Germania)

Data deces: 12/03/1999

Nationalitate: americana

Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York - d. 12 martie 1999, Berlin) a fost un celebru violonist şi dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigraţi din Rusia. Pe lângă cetăţenia americană, a dobândit ulterior şi cetăţenie elveţiană (1970) şi britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin de Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi şi prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.

În 1927 Yehudi Menuhin a venit în România, la vila Luminiş, locuinţa din Sinaia a lui George Enescu, pentru a lua de la acesta primele lecţii de vioară.

În tinereţe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.

Activitate:
Violonistul si dirijorul american Yehudi Menuhin a avut una dintre cele mai lungi si distinse cariere a secolului al XX-lea. Nascut la New York din parinti ruso-evrei ce au emigrat in America, Yehudi Menuhin incepe studiul viorii la varsta de 3 ani, cu Sigmund Anker. Cariera sa debuteaza la varsta de sapte ani, cand sustine o reprezentatie in care interpreteaza Concertul pentru vioara a lui Mendelssohn.

Ca adolescent va realiza turnee in jurul lumii si va fi considerat unul dintre cei mai buni, cu mult inainte de a implini varsta de douazeci de ani. Desi a fost apreciat drept un profesionist desavarsit, ceea ce-i va oferi un loc aparte a fost interpretarea sa deosebita. A studiat, in anii tineretii, la Paris cu violonistul si compozitorul George Enescu, care a reprezentat prima mare influenta asupra tanarului muzician.

Cei doi vor ramane peste ani buni prieteni si colaboratori. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Menuhin va sustine peste 500 de concerte pentru trupele Aliate, iar la intorcerea in Germania a concertat pentru cei eliberati din lagarele de concentrare. Aceasta vizita il va marca profound. De-a lungul anilor ’40 si ’50, Yehudi Menuhin a sustinut concerte si a facut inregistrari a celor mai importante partituri ale muzicii clasice, dupa toate canoanele classic.

Tot acum a inclus in repertoriul sau piese mai putin cunoscute sau mai putin interpretate. Una dintre marile sale realizari a fost interpretarea Sonatei pentru vioara solo a lui Bela Bartok. In Bartok, Menuhin a descoperit un compozitor deplin si desavarsit. Insusi Bartok a recunoscut, ca Menuhin ii interpreteaza muzica atat de profund cum nu si-a putut imagina ca cineva o va face candva. Colaborarea dintre cei doi a fost considerata una dintre cele mai stranse din lumea muzicala a secolului XX-lea. La inceputul anilor ’60 Menuhin se va implica in dezvoltarea muzicii, deschizand, in 1963, Scoala Yehudi Menuhin, o institutie pentru copii dotati din punct de vedere muzical care-l va face pana la sfarsitul vietii sale.

A dirijat la foarte multe festivaluri si aproape toate marile orchestre ale lumii. Tot acum se rupe de radacinile traditionale si incepe sa adopte un stil nou. Una dintre colaborari in acest sens a fost cu compozitorul si sitaristul (instrument specific indian) indian Ravi Shankar, iar in anii ’80 va face inregistrari de jazz cu Stephane Grappelli. In anul 1985 primeste cetatenia britanica si este numit "Sir Yehudi". Infiinteaza, in 1990, Orchestra Asian Youth (AYO) cu care va face turnee in Asia, incluzand Japonia, Taiwan, Singapore si Hong Kong. Il vor insoti Julian Lloyd Weber si un grup de tineri muzicieni din Asia.

Ca interpret, dirijor, profesor, Yehudi Menuhin a fost considerat unul dintre cei mai activi muzicieni ai anilor ’70 si ’80. A fost un sustinator constant al diverselor organizatii religioase, sociale, si de mediu din intreaga lume.

Stephane Grappelli & Yehudi Menuhin BBC Live "Jealousy"

Ion Voicu si Yehudi Menuhin - 1973

Awards and honours

In 1965, Menuhin was awarded the Freedom of the City of Edinburgh, Scotland

In 1965, while he was still an American citizen, he was made an honorary Knight of the Order of the British Empire. This entitled him to use the postnominal letters KBE, but not to style himself Sir Yehudi. After Menuhin gained British citizenship in 1985, his knighthood was upgraded to a substantive one, and he became Sir Yehudi Menuhin KBE.

In 1968, he received the Jawaharlal Nehru Award for International Understanding

In 1972, he was awarded the Léonie Sonning Music Prize (Denmark)

In 1983, he was nominated as president of the Elgar Society

In 1986, he received Kennedy Center Honors

In 1987, he was appointed a member of the Order of Merit

In 1987, his recording of Edward Elgar's Cello Concerto in E minor with Julian Lloyd Webber won the BRIT Award for Best British Classical Recording. The recording was also chosen by BBC Music Magazine as the finest version ever recorded.

In 1990, he was awarded the Glenn Gould Prize in recognition of his lifetime of contributions.

In 1992, he was announced as an Ambassador of Goodwill by UNESCO.

In 1993, he was made a life peer, as Baron Menuhin of Stoke d'Abernon in the County of Surrey.

He was awarded honorary doctorates by 20 universities, including Oxford, Cambridge, St Andrews and Vrije Universiteit Brussel

In the European Parliament in Brussels, the room in which concerts and performances are held is called the "Yehudi Menuhin Space"

He was a Freeman of the cities of Edinburgh, Bath, Reims and Warsaw

He held the Gold Medals of the cities of Paris, New York and Jerusalem