RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinaţia New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg şi s-a scufundat la ora 2:20 în dimineaţa următoare, în urma căreia şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane din 2223 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.
Un pachebot din clasa Olympic, RMS Titanic a fost deţinută de White Star Line şi construită la şantierele Harland and Wolff din Belfast. A plecat spre New York cu 2.227 de oameni la bord. Numărul mare de victime a fost cauzat, în parte, de faptul că deşi îndeplinea normele vremii, nava avea bărci de salvare suficiente pentru numai 1.178 de persoane. Un număr mare de bărbaţi au murit datorită protocolului "femeile şi copii întâi" care a fost urmat.
Titanic a fost proiectat de unii din cei mai experimentaţi ingineri şi a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. A fost un mare şoc pentru lumea întreagă faptul că, în ciuda măsurilor de siguranţă superioare, Titanicul s-a scufundat şi, faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale, au oferit o notă ironică asupra tragediei. Nebunia din media legata de faimoasele victime ale Titanicului, legendele despre scufundare, schimbările efectuate în legislaţia maritimă şi descoperirea epavei au contribuit la interesul publicului larg.
Radio operator Jack Phillips
Titanicul a fost construit la şantierele Harland and Wolff din Belfast şi a fost proiectat pentru a concura cu navele companiei rivale Cunard, RMS Mauretania şi RMS Lusitania. Titanic, alături de Olympic şi Britannic (care iniţial a fost numită Gigantic) au fost concepute pentru a fi cele mai mari şi luxoase nave construite vreodată. Proiectanţii erau Lord Pirrie, director atât la Harland and Wolff cât şi la White Star Line, arhitectul naval Thomas Andrews, managerul în construcţii şi seful departamentului de proiecţie şi Alexander Carlisle, manager general al şantierului.
Construcţia Titanicului, finanţată de J.P. Morgan şi compania sa, International Mercantile Marine, a început pe 31 martie, 1909. Chila navei a fost lansată pe 31 mai 1911 iar echiparea a fost finalizată pe 31 martie 1912. Lungimea Titanicului măsura 269,1 m, o lăţime de 28 de metri, un tonaj de 46.328 de tone şi o înălţime de la punctul de plutire până la puntea principală de 18 m. Au fost montate 29 de cazane alimentate de 159 de furnale cu cărbune care îi puteau oferi o viteză maximă de 23 de noduri (43 km/h) şi o putere maximă de 59.000 CP. Numai trei din cele patru coşuri înalte de 19 metri erau funcţionale; al patrulea, folosit numai pentru ventilaţie, a fost adăugat pentru a face nava mai impresionantă. Nava putea transporta un număr maxim de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj
Titanic a surclasat toate rivalele în lux şi opulenţă. Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziţie un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turceşti, baie electrică şi o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă şi alte decoraţiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o veranda luminată natural şi prevăzută cu gratii. Existau biblioteci şi frizerii atât la clasa întâi cât şi la clasa a doua. Camerele de la clasa a treia erau placate cu lambriuri din lemn de pin şi mobilă solidă din lemn de tec. Nava mai era prevazută cu trei lifturi electrice la clasa întâi şi două la clasa a doua. De asemenea, mai era prevazută cu un subsistem electric cu generatoare propulsate cu abur şi două radiouri Marconi, folosite pentru a transmite mesajele pasagerilor. Pasagerii de la clasa întâi plăteau scump pentru acest lux. Cel mai scump bilet pentru o singură călătorie trans-atlantică la clasa întâi costa 875 de lire sterline (64.204 la nivelul anului 2011) sau 4.375 de dolari (99.237 la nivelul anului 2011).
Titanicul era aproape identic cu nava-soră Olympic. Deşi avea mai mult spaţiu şi, ca atare, un tonaj mai mare, chila avea o lungime aproape identica cu a Olympicului. Două dintre cele mai importante diferenţe erau faptul că jumătate din puntea de promenada A (sub puntea principală) erau închise împotriva vremii neprielnice iar configuraţia puntei B era diferită decât a Olympicului. La construcţie, Olympicul nu avea cafenea pariziană. Aceasta a fost adăugată în 1913. Luminile care în timpul nopţii luminau puntea A erau rotunde, în vreme ce pe Olympic erau ovale. Puntea de comandă a Titanicului era mai lungă şi mai îngustă decât a Olympicului. Acestea, plus alte modificări, au făcut ca Titanicul să fie cu 1.004 tone mai greu decât Olympicul şi, ca atare, să fie cea mai mare nava de pasageri din lume în timpul călătoriei sale inaugurale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu