photo eb1b08bb.png

5 apr. 2011

Insula Pastelui

05.04.1722 
Descoperirea  Insulei Pastelui

Atenţie, acesta descoperire îşi păstrează si data de 14 aprilie (Calendarul iulian)!
Панорама острова Пасхи с границы кратера Рано-Као


Insula Paştelui (sau Rapa Nui) este o insulă polineziană din sud-estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Teritoriu special al statului Chile, anexat în 1888, Insula Paştelui este faimoasă pentru cele 887 de statui monumentale, denumite moai, statui create de către primii locuitori ai insulei. Moai, statuile sale uriase sculptate in piatra, cu un aspect misterios si cu priviri indreptate simbolic spre cer, spre ocean sau spre anumite obiective de pe insula. Nimeni nu stie cu exactitate cine le sunt autorii, care a fost soarta lor si pentru ce au sculptat masivele statui. Niciun locuitor al insulei nu poseda cunoasterea artei prelucrarii lor si nimeni nu poate explica felul in care a fost posibila crearea acestor colosi din piatra inalti de pana la 20 metri si grei de pana la 90 tone. Mai mult de atat, ulterior sculptarii statuilor in apropierea carierei de unde erau extrasi monolitii, uriasele corpuri erau transportate pe distante de pana la 20 de kilometri de la sursa, lucru de nerealizat astazi. Pe insulă sunt diferite grupuri de statui. Aceasta e ultima numărătoare, deşi este posibil să existe mult mai multe în peşteri sau alte locuri încă nedescoperite :
276 moai verticali păzind laturile vulcanului
Peste 300 sunt culcate de-a lungul platformelor abrupte, în zonele unde sunt cariere de piatră
Un număr mai mic, localizat pe drumurile vechi ale satelor
80 statui sunt neterminate
Rapa Nui este considerată de către UNESCO drept patrimoniu universal, cea mai mare parte a insulei fiind declarată Parc Naţional (Parcul Naţional Rapa Nui). În perioada modernă, insula a servit ca avertisment în ceea ce priveşte degradarea culturală şi de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea iraţională a resurselor. În prezent această teorie este contestată de către etnografi şi arheologi, care susţin deopotrivă că aducerea bolilor de către europeni plus deportarea locuitorilor pe post de sclavi, au devastat populaţia indigenă în secolul XIX şi au avut un impact social mult mai mare decât declinul mediului înconjurător. De asemenea apariţia de specii noi de animale pe insulă (cum ar fi şobolanii şi oile), aduse de către colonişti, a avut un impact devastator asupra florei locale, care aroape că a dispărut între anii 1930-1960.


Numele de „Insula Paştelui” a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula în duminica Paştelui din 1722 în vreme ce căuta o altă insulă (Insula lui Davis) şi a denumit-o Paasch-Eyland (Insula Paştelui în olandeză). Numele oficial al insulei, în limba spaniolă, este Isla de Pascua, ceea ce înseamnă chiar „Insula Paştelui”.



Numele polinezian al insulei, „Rapa Nui” sau „Marea Vâslă”, a fost monetizat în urma raidurilor efectuate de către căutătorii de sclavi din secolul XIX, datorită asemănării cu numele Rapa, care aparţine unei insule din arhipelagul Bass din Polinezia Franceză (Rapa Iti sau Mica Rapa)Oricum, Thor Heyerdahl a susţinut că , dimpotrivă, numele original era Rapa iar Rapa Iti era numele dat de către refugiaţi celeilalte insule.


Файл:AhuTePitoKura.jpg
Ahu Te Pito Kura - buricul pământului în folclorul  locuitorilor din Insula Paştelui


Sunt câteva ipoteze care încearcă să precizeze care ar fi numele „original” pentru Insula Paştelui, spre exemplu Te pito o te henua, adică „Buricul Pământului” sau „Capătul lumii”. Pito înseamnă şi buric dar şi cordonul ombilical, iar insula era considerat a fi legătura dintre lumea celor vii (kainga) şi lumea spirituală Po, care se afla în adâncurile oceanului, departe spre est. Atâta vreme cât Insula Paştelui este extremul estic al insulelor polineziene, este posibil ca numele să se refere la capătul lumii celor vii. După ce Alphonse Pinart, în lucrarea sa Voyage a l'Ile de Paques (1877), a tradus numele ca „Buricul Lumii”, al doilea înţeles al numelui s-a pierdut Unele tradiţii orale susţin că insula s-ar fi numit mai întâiTe pito o te kainga a Hau Maka, adică „Micul petec de pământ Hau Maka”. Un alt nume atribuit insulei, Mata-ki-Te-rangi, înseamnă „Ochiul care priveşte spre cer”.


Bastinasi de pe Insula Pastelui

Insula Paştelui este unul dintre cele mai izolate insule locuite. „Vecinul” cel mai apropiat şi care este locuit este Insula Pitcairn, aflată la 2075 kilometri spre vest. Insula Paştelui se regăseşte la aceiaşi latitudine cu oraşul Caldera (Chile) şi se află la 3510 kilometri distanţă de coasta chiliană. Insula Salas y Gomez se află la doar 415 kilometri spre est, dar este nelocuită. Rapa Nui are o lungime de 24,6 kilometri şi o lăţime maximă de 12,3 kilometri iar forma sa este asemănătoare cu un triunghi. Suprafaţa insulei este de 163,6  km² şi o altitudine maximă de 507 metri. În interiorul insulei se găsesc trei Rano (lacuri vulcanice cu apă dulce): Rano Kau în extremitatea sud vestică, Rano Raraku în est şi Rano Aroi în vecinătatea vârfului Terevaka (507,41 metri), dar nu există nici un curs de apă permanent.
Istoria insulei Rapa Nui este frământată şi controversată. Locuitorii săi au îndurat în decursul vremii perioade de foamete, epidemii, războaie civile, raiduri ale căutătorilor de sclavi, colonialism, despădurire aproape totală, declin demografic în câteva rânduri. Cu toate acestea, pascuanii au lăsat o moştenire culturală care le-a adus o faimă invers proporţională cu numărul lor.



Multă vreme s-a considerat că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 era noastră, cam în aceiaşi perioadă în care oamenii au ajuns în Hawai. Datări recente prin metoda C14 (carbon radioactiv) au împins perioadele de colonizare din aproape întreaga Plonezie cu câteva secole mai târziu. Astfel acum este acceptat că primii colonişti ai insulei au sosit aici undeva între 700 şi 1100 era noastră. Conform tradiţiei orale, prima aşezare umană a fost ridicată lângă plaja Anakena. Într-un studiu recent, realizat de arheologii Terry Hunt şi Carl Lipo, se susţine următoare idee: „Datările prin radiocarbon pentru cele mai timpurii straturi arheologice la Anakena conduc la concluzia că insula a fost colonizată relativ târziu, în jurul anului 1200. Impactul ecologic major asupra mediului precum şi ridicarea statuilor monumentale au început foarte repede după ce insula a fost populată”. Jared Diamond precizează în cartea sa „Collapse - How Societies Choose to Fail or Succeed” (2004) că zona plajei Anakena este locul de debarcare care oferă cel mai bun adăpost împotriva valurilor plus un loc ideal pentru ridicarea canoelor pe uscat sau lansarea acestora la apă, prin urmare, pare extrem de probabil ca primii colonişti să întemeieze aici o aşezare. Aceste afirmaţii contrazic alte date arheologice care, tot prin metoda de datare cu C14, au arătat că alte situri preced colonizarea de la Anakena cu mulţi ani, mai ale la Tahai, unbde vieţuirea umană pare a fi cu câteva sute de ani mai timpurie decât la Anakena. 
Insula a fost, cel mai probabil, populată de către polinezieni care au ajuns acolo pe canoe sau catamarane. Aceşti navigatori au pornit fie din Insulele Marchize (la 3200 kilometri distanţă) fie din Insulele Gambier (insula Mangareva, aflată la 2600 kilometri distanţă). Atunci când căpitanul Cook a vizitat insula, unul dintre membrii echipajului său, care era polinezian din Bora Bora, a fost capabil să comunice cu locuitorii insulei. Limba cea mai asemănătoare cu pascuana este mangarevana: între cele două limbi se remarcă o similitudine de 80% în ceea ce priveşte vocabularul acestora. În 1999 a fost realizată o călătorie cu ambarcaţiuni polineziene din insula Mangareva spre Insula Paştelui. Călătoria a durat 19 zile. 


Conform tradiţiilor orale consemnate de către misionari în anii 60 ai secolului XIX, la început exista pe insulă un sistem de clase foarte clar delimitate, având în frunte un „ariki” (marele şef) investit cu puteri depline peste celelalte nouă clanuri care erau conduse, fiecare, de către un alt şef. „Ariki” era cel mai în vârstă descendent direct al lui Hotu Matua, legendarul „descălecător”. Cel mai vizibil element al culturii pascuane este producţia masivelor Moai, statui din rocă vulcanicăa căror masă poate ajunge la sute de tone, şi care reprezentau înaintaşii zeificaţi ai locuitorilor insulei. Se credea că între cei vii şi cei morţi exista o legătură simbiotică prin care înaintaşii asigurau celor vii tot ceea ce aceştia aveau nevoie (sănătate, recolte bogate, fertilitatea turmelor, noroc etc) iar aceştia din urmă, prin ofrandele lor, asigurau morţilor un loc mai bun în lumea spiritelor. Majoritatea aşezărilor se regăseşte în apropierea coastelor iar statuile Moai sunt înşirate la fel, pe toată întinderea coastelor insulei, cu faţa spre interior, supraveghînd urmaşii şi cu spatele spre lumea spiritelor din ocean.
Pe măsură ce insula s-a suprapopulat iar resursele au scăzut, războinicii „Matatoa” au început să capete o influenţă din ce în ce mai mare. Astfel, cultul strămoşilor a decăzut şi a făcut loc unei noi credinţe: cultul Omului Pasăre care păstra conceptul iniţial de legătură între cei vii şi cei morţi, dar această legătură nu mai era realizată prin statui ci prin intermediul unui ales dintre cei vii. Reprezentantul celor vii îm relaţia cu lumea morţilor era ales în cadrul unei competiţii în care zeul Makemake (creatorul oamenilor) juca un rol important. Această competiţie presupunea ca pretendenţii la titlul de om pasăre să înoate până la Motu Nui (o insuliţă învecinată aflată la circa un kilometru de coastele Insulei Paştelui), prin apa infestată de rechini, şi să revină de acolo cu un ou de pasăre şi purificat spiritual. Katherine Routhledge (care a strâns în mod sistematic tradiţiile insulei în decursul expediţiei sale din 1919) a arătat că întrecerea sau competiţia prin care era desemnat omul pasăre (în limba rapanui: tangata manu) a început în jurul anului 1760, după ce primii europeni au vizitat insula, şi s-a încheiat în 1878 odată cu ridicarea primei biserici de către misionarii catolici. Petroglifele reprezentând Oamenii Păsări din Insula Paştelui sunt identice cu petroglifele din Hawai, ceea ce indică faptul că primii colonişti au adus cu ei conceptul de om pasăre, dar competiţia este singulară şi o invenţie târzie a pascuanilor.
Mărturiile europenilor care au vizitat insula între 1722 şi 1770 menţionează statuile, dar expediţia lui Cook (1774) a consemnat faptul că unele statui zăceau trântite cu faţa la pământ, răsturnate în decursul războaielor.




Conform lui Diamond precum şi a versiunii istorice a lui Heyerdahl, huri mo'ai - adică „răsturnarea statuilor” a continuat până în 1830, ca o consecinţă a războaielor civile. În 1838, singurele statui nerăsturnate se aflau pe pantele de la Rano Raraku şi Hoa Hakananai'a (la Orongo, în sudul insulei) precum şi pe Ariki Paro din Ahu Te Pito Kura (în nordul insulei). Oricum, există foarte puţine indicii arheologice care să susţină ideea unui colaps al societăţii pascuane anterior venirii europenilor. De fapt, patologia osoasă şi datele osteometrice colectate de la rămăşiţele umane anterioare venirii europenilor sugerează faptul că foarte puţini pascuani au avut parte de morţi violente (Owsley et al., 1994).
Primul contact european cu Insula Paştelui s-a petrecut pe data de 5 aprilie, în duminica paştelui din anul 1722, atunci când navigatorul olandez Jacob Roggeveen a ajuns pe insulă. Popasul expediţiei conduse de Roggeveen a durat o săptămână, timp în care au fost culese primele date despre locuitori. Astfe, Roggeven estima numărul acestora undeva între 2000 şi 3000. Oricum, numărul putea fi mult mai mare având în vedere faptul că o parte dintre pascuani au preferat să se ascundă speriaţi, ca urmare a unui incident în care echipajul lui Roggeveen a deschis focul asupra locuitorilor. Următorul contact cu europenii s-a petrecut la 15 noiembrie, în anul 1770 atunci când două corăbii spaniole, San Lorenzo şi Santa Rosalia, au acostat la ţărmul insulei. Vizitatorii din 1770 au menţionat faptul că insula era necultivată pe largi suprafeţe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai târziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Rapa Nui. Consemnările acestuia menţionează statuile ca fiind în paragină iar câteva chiar trântite la pământ. În 1825, nava britanică Blossom ajunge la ţărmul insulei. Rapoartele acestei expediţii relatează că nici o statuie nu era în picioare în locurile pe care englezii le-au vizitat. Au existat mai multe încercări de debarcare pe insulă în decursul secolului XIX, dar lucuitorii acesteia au fost extrem de ostili la orice încercare de debarcare. Prin urmare, există foarte puţine mărturii anterioare anului 1860.
O serie de evenimente devastatoare au dus apoi la deportarea sau la exterminarea aproape a întregii populaţii a Insulei Paştelui. Astfel, în 1862 insula a cunoscut un raid al negustorilor peruani de sclavi. Răpirile au continuat timp de câteva luni, timp în care au fost capturaţi sau ucişi circa 1500 de oameni, bărbaţi şi femei, ceea ce reprezenta un procent însemnat din numărul total de locuitori. Printre locuitorii notabili care au fost capturaţi se regăsea şi conducătorul suprem al insulei precum şi moştenitorii săi, dar şi pe cei care erau capabili să scrie şi să citească inscripţiile rongorongo, singurele dovezi ale unei scrieri polineziene descoperite până acum. Atunci când traficanţii de sclavi au fost obligaţi să-i repatrieze pe polinezienii răpiţi dintr-o serie de insule din Pacific, au debarcat cu bună ştiinţă şi purtători de variolă, fapt care a condus la o epidemie devastatoare, din Insula Paştelui până în Insulele Marchize. Populaţia pascuană s-a redus atât de mult încât morţii nici nu mai erau îngropaţi. Tuberculoza, adusă pentru prima dată de către vânătorii de balene la mijlocul secolului XIX, făcuse deja primele victime atunci când o nouă epidemie a fost declanşată, involuntar, de către Eugene Eyraud, primul misionar creştin care a şi murit, de altfel, de tuberculoză în 1867. În urma noului val de îmbolnăviri, un sfert din populaţia insulei a dispărut. În anii care au urmat, marii crecători de oi şi misionarii au început să cumpere pământul care prisosea în urma reducerii populaţiei, ceea ce a condus mai târziu la aprige confruntări între aceştia.



Jean-Baptiste Dutrou-Bornier a cumpărat întreaga insulă mai puţin pământurile misionarilor de la Hanga Roa şi a strămutat câteva sute de pascuani în Tahiti ca muncitori în slujba susţinătorilor săi. În 1871 misionarii, aflaţi în conflict cu Dutrou-Bornier, au evacuat întreaga populaţie a insulei, mai puţin 171 de locuitori, în Insulele Gambier.  Din cei 171 de nativi rămaşi pe loc, majoritatea era compusă din bătrâni. Şase ani mai târziu, în 1877, mai existau doar 111 pascuani pe insulă iar dintre aceştia doar 36 au avut urmaşi.. Din acest moment populaţia insulei a cunoscut o creştere constantă. Dar, cu un procent de 97% dintre locuitori dispăruţi într-un răstimp relativ scurt, aproape întreaga moştenire culturală a insulei s-a pierdut.



Insula Paştelui a fost anexată de către Chile pe data de 8 septembrie 1888 de către Policarpo Toro, prin „Tratatul de Anexare al Insulei” (Tratado de Anexión de la isla). Actul a fost semnat de către Toro, reprezentând guvernul chilian şi de către Atamu Tekena, desemnat ca „Rege” al Insulei Paştelui de către guvernul chilian. Unii dintre pascuani contestă, astăzi, validitatea acestui act.
Până în anii 60 ai secolului XX, pascuanii au fost forţaţi să locuiască în Hanga Roa în vreme ce restul insulei era închiriată de către Williamson-Balfour Company şi folosită ca saivan şi fermă pentru oi (până în 1953). The island was then managed by the Chilean Navy until 1966, at which point the island was reopened in its entirety. In 1966, the Rapanui were given Chilean citizenship.
În 2007, pe data de 30 iulie, o reformă constituţională a atribuit Insulei Paştelui şi insulei Juan Fernández (cunoscută şi sub numele de insula lui Robinson Crusoe) statutul de teritorii speciale ale statului Chile. Până la adoptarea unei carte speciale care să consfionţească acest lucru, insula va fi guvernată ca provincie a regiunii Valparaiso.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Clic pe avatar!

Album: Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 17 items (1969 items total)
Views: 2211

Album: Northern Renaissance

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (1316 items total)
Views: 1851

Album: Mannerism

Date: 11.10.2009
Size: 11 items (951 items total)
Views: 1364

Album: Baroque

Date: 09.10.2009
Size: 46 items (3251 items total)
Views: 2418

Album: Rococo

Date: 11.10.2009
Size: 12 items (1401 items total)
Views: 1354

Album: Neoclassicism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (1173 items total)
Views: 2189

Album: Romanticism

Date: 11.10.2009
Size: 42 items (2788 items total)
Views: 1991

Album: Hudson River School

Date: 11.10.2009
Size: 21 items (2137 items total)
Views: 1563

Album: Academic Art

Date: 11.10.2009
Size: 72 items (2409 items total)
Views: 2914

Album: Pre-Raphaelite Brotherhood

Date: 09.10.2009
Size: 17 items (949 items total)
Views: 1752

Album: Victorian Classicism

Date: 09.10.2009
Size: 18 items (1135 items total)
Views: 1637

Album: Orientalism

Date: 09.10.2009
Size: 21 items (622 items total)
Views: 1749

Album: Realism

Date: 11.10.2009
Size: 84 items (5353 items total)
Views: 2107

Album: Barbizon School

Date: 09.10.2009
Size: 11 items (868 items total)
Views: 1370

Album: Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 80 items (9945 items total)
Views: 3024

Album: Post-Impressionism

Date: 11.10.2009
Size: 20 items (3320 items total)
Views: 2250

Album: Symbolism

Date: 11.10.2009
Size: 10 items (1002 items total)
Views: 1799

Album: Aestheticism

Date: 09.10.2009
Size: 3 items (320 items total)
Views: 1411

Album: Tonalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (454 items total)
Views: 2031

Album: Western Art

Date: 09.10.2009
Size: 10 items (728 items total)
Views: 1203

Album: Naturalism

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (876 items total)
Views: 1456

Album: Ashcan School

Date: 09.10.2009
Size: 5 items (611 items total)
Views: 750

Album: Expressionism

Date: 11.10.2009
Size: 13 items (2689 items total)
Views: 1080

Album: Art Nouveau

Date: 09.10.2009
Size: 12 items (2365 items total)
Views: 1211

Album: Fauvism

Date: 06.12.2009
Size: 3 items (218 items total)
Views: 505

Album: Cubism

Date: 17.12.2009
Size: 6 items (1018 items total)
Views: 458

Album: Futurism

Date: 28.01.2010
Size: 1 item (164 items total)
Views: 248

Album: Abstract Art

Date: 29.01.2010
Size: 1 item (159 items total)
Views: 260

Album: Surrealism

Date: 02.02.2010
Size: 1 item (228 items total)
Views: 119

Album: Abstract Expressionism

Date: 04.01.2010
Size: 2 items (138 items total)
Views: 471

Va multumesc pentru vizita!