François Boucher

François Boucher (n. 29 septembrie 1703, Paris - d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo, portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice şi senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieţii de curte a Franţei din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societăţii, atmosfera şi stilul de viaţă al unei epoci dominate de hedonism şi erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viaţă, portrete şi tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale şi figurine de porţelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reuşit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curţile regale ale altor ţări, pentru colecţionari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public şi de critici.

Părinţii lui François Boucher, născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc şi proiectant de modele pentru broderii - şi Elisabeth Lemesle.

În anul 1720 începe să lucreze în atelierul lui François Lemoine (1688-1737), personalitate proeminentă a şcolii franceze de pictură a acelor timpuri. Pe 28 august 1723, artistul, în vârstă de numai douăzeci de ani, obţine premiul întâi al Academiei de Pictură şi Sculptură din Paris, dar - din motive necunoscute - nu primeşte bursa care li se oferea în general laureaţilor pentru continuarea studiilor la Roma. În următorii cinci ani va lucra pentru diverşi clienţi, executând desene şi gravuri după operele marilor maeştri. Printre altele realizează un număr de 119 acquaforte după lucrările lui Antoine Watteau. Această experienţă va marca dezvoltarea propriului stil artistic.

În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franţei şi se consacră mai ales gravurii şi desenului. În anul 1735 execută desene pentru un număr de treizeci şi trei de gravuri menite să ilustreze o nouă ediţie a operelor lui Molière. La solicitarea avocatului Derbais, realizează câteva compoziţii de format mare, printre care primul său tablou cu semnătură - Venus şi Vulcan.

La 21 aprilie 1733 se căsătoreşte cu Marie-Jeanne Buseau, cu care va avea trei copii.

În anul 1734, Boucher repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul Rinaldo şi Armida şi a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie. În acelaşi an conducerea şi administrarea manufacturilor de postavuri din Beauvais este preluată de pictorul Jean-Baptiste Oudry (1686-1755). La propunerea acestuia, Boucher va picta mai multe proiecte de tapiserii şi "goblenuri" cu scene variate. Între anii 1735-1745, la atelierele din Beauvais, se vor realiza trei cicluri după proiectele artistului: unul intitulat Jocuri italiene, cel de-al doilea este bazat pe modele chinezeşti, iar cel de-al treilea inspirat din legende privind personajul mitologic, Psyché. Aceste ţesături se numără printre cele mai frumoase "goblenuri" din secolul al XVIII-lea, atât sub aspectul bogăţiei elementelor, cât şi al tonalităţilor cromatice sau al ritmului plin de efect al formelor compuse din mii de detalii.

În calitate de membru al Academiei, Boucher primeşte prima sa comandă oficială din partea curţii regale: trebuie să realizeze o pictură "en camaïeu" (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfăţişeze cele patru Virtuţi, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Îşi expune în mod regulat lucrările la expoziţiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-şi şi desenele şi gravurile, fapt care va contribui la creşterea prestigiului acestor genuri artistice.

În anii 1738-1739, împreună cu alţi pictori, precum Carle Vanloo (1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) şi Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările de decorare a palatului prinţului de Soubise. Pictează multe scene mitologice, un peisaj şi primele sale scene pastorale: Păstorul curtenitor şi Păstorul fidel. La această tematică bucolică va reveni în repetate rânduri, făcând din ea un stil aparte, în care excelează.

Pe 3 august 1739 primeşte vizita contelui Carl Gustav Tessin, ambasadorul Suediei în Franţa. Acesta vine însoţit de pictorul Gustav Lundberg (1695-1786), care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema Triumful lui Venus. Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiţei Venus respiră exuberanţă şi are calitatea de a fi integrată pe fundaluri din cele mai variate, ea oferă în acelaşi timp artistului prilejul de a prezenta trupuri goale de femei, surprinse în diferite atitudini. În scurtă vreme, de la Stockholm soseşte o comandă pentru alte şase picturi destinate palatului regal.

În anul 1741, Boucher este angajat să colaboreze la decorarea palatului regelui Ludovic al XV-lea de la Choisy. Va picta în acest scop cincisprzece compoziţii. Primeşte o rentă pe viaţă în valoare de 400 livre, sumă care va creşte după doi ani la 600 livre. 





Boucher se ocupă şi de scenografie, proiectând decoruri pentru spectacole de teatru, operă şi balet. Se află în culmea gloriei şi a carierei sale artistice.

În anul 1748 începe să lucreze pentru marchiza de Pompadour, care îi comandă decorarea sălii de mese din palatul de la Fontainebleau.

În scurtă vreme, favorita regelui se erijează în protectoarea artistului. Marchiza are liberatatea deplină de a lua hotărîri în sfera artei. Influenta doamnă îi încredinţează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare. În iunie 1752, marchiza obţine pentru Boucher o locuinţă la Louvre. Un an mai târziu îi comandă două proiecte mari pentru "goblenuri" (Răsăritul soarelui şi Apusul soarelui) şi decorarea plafonului cabinetului Consiliului de Administraţie. Apoi îi încredinţează decorarea apartamentelor sale de la Bellevue şi Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de ţesături pariziene Gobelins (de unde provine numele renumitelor tapiserii). În acelaşi timp desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porţelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres.

Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverşunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil. Regele Ludovic al XV-lea îşi menţine bunăvoinţa faţă de pictor şi-i încredinţează decoraţia palatului de la Crécy.

În anul 1766, inspectorul general al finanţelor, Randon de Boisset - colecţionar al operelor lui Boucher - îl ia pe pictor cu sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunţă la funcţia de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770 în apartamentul său de la Louvre.