1951 - A murit prozatorul austriac Hermann Broch. În opera sa majoră – “Tod des Vergil” (“Moartea lui Vergiliu” – 1945) – a abordat problema sensului artei într–o perioadă de criză (n.01.11.1886).
Hermann Broch (n. 1 noiembrie 1886 - d. 30 mai 1951) a fost un prozator şi eseist austriac, emigrat în SUA în 1938.
Considerat unul dintre cele mai importante modernisti.
El a fost familiarizat cu Robert Musil , Rainer Maria Rilke , Elias Canetti , Franz Blei. În 1927 el a decis să studieze matematica , filosofie şi psihologie la Universitatea din Viena . Si-a inceput cariera literara doar in jurul varstei de 40 de ani. La vârsta de 45 de ani, el a publicat primul său roman, Sleepwalkers .
Odata cu anexarea Austriei de către nazişti (1938), Broch a fost arestat dar o mişcare organizată de prieteni - inclusiv James Joyce - a reusit si l-a eliberat ceea ce i-a permis să emigreze prima data in Marea Britanie, apoi în Statele Unite , unde a terminat romanul său "Moartea lui Virgil" şi a început să lucreze, în mod similar la Elias Canetti , pe un eseu asupra comportamentului de masă, care a rămas neterminat. El s-a convertit la romano-catolicism .
Hermann Broch a murit în 1951 la New Haven , Connecticut . El este îngropat în Killingworth, Connecticut. El a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură
Opera
1931 - 1932: Somnambulii ("Die Schlafwandler");
1936: James Joyce şi lumea contemporană ("James Joyce und die Gegenwart");
1945: Moartea lui Vergiliu (" Der Tod des Vergil");
1950: Cei fără vină ("Die Schuldlosen");
1953: Ispititorul ("Der Versucher");
1976: Vrăjirea ("Die Verzauberung").
"Moartea lui Virgiliu a fost pentru el o grea piatră de încercare. Poate că tălmăcirile sale anterioare, din Robert Musil, Hermann Hesse, Ernst Junger şi alţii, au trebuit să fie şi etape de pregătire în vederea acestei încercări. La capătul unei lucrări de durată, punctată de clipe de cumpănă, când a fost la un pas de a renunţa, dar şi de ceasuri de mari satisfacţii, el oferă cu modestie cititorilor rodul muncii sale, în speranţa că, dacă n-a fost poet în măsura în care s-ar fi cuvenit, originalul l-a ajutat să fie atât cât să nu trădeze mesajul etic al marelui gânditor şi artist."
Ion Roman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu