Rubens

In acest blog mai exista doua subiecte cu viata lui Rubens

Rubens a trăit 1577-1640, în timpul perioadei, care este numita de  istorici, Contra-Reforma. Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia - d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viaţa lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează ca. 1400 tablouri şi execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artişti din Europa, cât şi la curţile princiare.

Competenţele lingvistice (el vorbea şase limbi) i-au permis nu numai să înveţe patrimoniului cultural al epocii sale, ci, de asemenea, sa faca progrese semnificative în domeniul diplomatic. Rubens a studiat la trei pictori flamanzi - Tobias Verhahta, Adam van de Nord şi Otto Van Viena. In 1598 a fost admis la breasla  St. Luke. In 1600 artistul a ajuns în Italia, unde a studiat arhitectura veche si sculptura, pictura italiană, şi portretistica (în principal în Genova) şi imagini altar (în Roma şi Mantua). În 1603, patronul italian al lui Rubens, Vincenzo Gonzaga l-a trimis in Spania, ca parte a unei misiuni diplomatice. În 1608 el a devenit pictorul de curte al Isabellei din Austria, s-a stabilit în Anvers şi în 1609 s-a căsătorit cu Isabella Brant, aristocrata. Artistul a cumpărat casa în Vatter Rue, care ii poartă acum numele. In gradina el a construit o rotonda cu o cupolă de sticlă, în care lucrările lui au fost expuse, şi si-a păstrat si colectiile. 

La nunta lor si-a pictat sotia, facandu-i un portret splendid.

A avut trei copii. Pentru a face faţă cererii în creştere pentru picturile sale, câţiva ani, Rubens a creat un atelier mare, unde au lucrat A.van Dyck, J. Jordaens şi Snyders F..  El a organizat chiar o şcoală gravură în scopul de a distribui pe scară mai largă munca lor. 

În februarie 1622 el se află în Paris.  Rubens a avut marea onoare - de a lucra pentru Marie de Medici ciclu de panouri alegorice pe teme din viaţa ei şi de desene  realizate pentru tapiseriile comandate de Louis XIII, şi a început ciclul de piese cu episoade din viaţa regelui Henric al IV de Navarra dar acesta a fost lasat neterminat.

În 1623, moare fiica sa, Clara Serena. Ea avea doar doisprezece ani. Şi aici, în vara anului 1626, după şaptesprezece ani de casatorie fericită, a murit Isabella Rubens. Cauza morţii sale este necunoscută, dar se crede ca a murit din cauza ciumei, care a sfâşiat ţara în vara anului respectiv, în Anvers.

De la începutul anului 1620, Rubens a fost foarte activ diplomatic. În 1628 şi 1630 Rubens a călătorit la Madrid şi Londra cu o misiune diplomatică şi a participat la un tratat de pace între Spania, Anglia şi Olanda. Revenind la Anvers, Rubens a fost întâmpinat cu mari onoruri iar regele Spaniei i-a acordat titlul de consilier de stat. Curând Rubens s-a căsătorit cu Helena  Fourmen cu care a avut cinci copii.

Isabelle Brandt

Isabelle Brandt şi Helene Fourment, cele două soţii ale lui Rubens, i-au pozat acestuia în repetate rânduri, nu numai pentru portretele lor. Trăsăturile lor pot fi recunoscute în toate peronajele feminine pictate de artist. De menţionat sunt Autoportretul artistului cu Isabelle Brandt (1609), Portretul Helenei Fourment în haină de blană (1636). Pictate din pură plăcere, aceste opere sunt mult mai sugestive decât portretele oficiale. Portretul Helenei Fourment acoperită în parte de o blană este, fără îndoială, cel mai mare omagiu pe care i l-a adus artistul celei de-a doua soţii şi frumuseţii trupului ei. Pata întunecată pe care o formează haina de blană face ca dintr-o dată trupul dezgolit să strălucească de o lumină neobişnuită. Blana de mică dimensiune nu reuşeşte să ascundă, ci să dezvăluie nuditatea tinerei femei.

Rubens - Helene Fourment, soţia artistului - Kunsthistorisches Museum, Viena

Vârf de creativitate în ultimii ani de viata ai artistului - pictura "Fur Coat", din colecţia Muzeului Viena.

Bolile il chinuite pe artist, accesele de febră reumatică cresc dramatic, suferinţa  devine insuportabilă. 27 mai 1640 Rubens isi face testamentul. Pe 30 mai 1640 moare marele artist.

În lucrările sale, Rubens a reusit sa realizeze cea la care au încercat  trei generaţii anterioare de artişti din Flandra: realismul flamand, legătura cu tradiţia clasică, reînvierea  renasterii italiene. Artistul a fost înzestrată cu o energie creativă mare şi o imaginaţie inepuizabilă. Inspirându-se din diferite surse, el si-a creat propriul stil. El a contribuit la răspândirea stilului baroc - limbajul artistic nu este numai Contra-Reformă, dar şi cultura seculară a timpului.