George Constantin

1933: George Constantin, actor român de teatru şi film (d. 1994)

George Constantin (n. 3 mai 1933 - d. 30 aprilie 1994) a fost un actor român, tatăl actorului Mihai Constantin.

Filmografie

Domnisoara Christina (1996)

Un été inoubliable (1994)

Ábel a rengetegben (1994)

Cel mai iubit dintre pamînteni (1993)

Oglinda (1993)

Getting Lucky (1990)

Figuranţii (1987)

Cuibul de viespi (1986)

Întunecare (1985)

Sezonul pescăruşilor (1985)

Galax, omul păpuşe (1984)

Dragostea şi revoluţia (1983)

Escapada (1983)

Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)

Calculatorul mărturiseşte (1982)

Un echipaj pentru Singapore (1981)

Iancu Jianu, haiducul (1981)

Înghiţitorul de săbii (1981)

Saltimbancii (1981)

Ştefan Luchian (1981)

Burebista (1980)

Iancu Jianu, zapciul (1980)

Omul în loden (1979)

Între oglinzi paralele (1978)

Filip cel Bun (1975)

Singuratatea florilor (1975)

Oraşul văzut de sus (1975)

Muntele ascuns (1974)

August în flăcări (1973)

Dimitrie Cantemir (1973)

Dincolo de nisipuri (1973)

Proprietarii (1973)

Ultimul cartuş (1973)

La révolte des Haîdouks (1972)

Cu mâinile curate (1972)

Urmărirea (1971)

Răpirea fecioarelor (1968)

Răzbunarea haiducilor (1968)

Reconstituirea (1968)

Dimineţile unui băiat cuminte (1966)

La porţile pămîntului (1966)

Procesul alb (1965)

Un surîs în plina vară (1963)

Aproape de soare (1960)

- Un uriaş fermecător... până la moarte şi dincolo de ea

Pare nedrept ca un mare actor precum George Constantin să rămână în memoria românilor doar pentru „dom’ Semaca“ din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Din fericire, cei care iubesc teatrul îl ţin minte pe uriaşul actor aşa cum a interpretat rolul tatălui din piesa lui Horia Lovinescu „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” (regia Dan Micu, 1978), al lui Fiodor Karamazov din „Fraţii Karamazov” (tot Dan Micu, 1981) şi Hrapov din „Vassa Jeleznova” a lui Gorki (montată de Ion Cojar, la Naţional, în 1988). Sau apariţia sa în „Ultima oră” a lui Mihail Sebastian, unde era Grigore Bucşan. La 30 aprilie se împlinesc 16 ani de când a plecat pe scena Raiului şi, dacă nu ar fi fost aşa, la 3 mai ar fi sărbătorit 77 de ani.

Magia fantastică a teatrului

George Constantin s-a născut la 3 mai 1933, la Bucureşti, şi a simţit pentru prima dată farmecul pe care scena îl poate exercita asupra unui copil la vârsta de 10 ani. Spectacolul pe care l-a văzut la „Muncă şi lumină”, teatrul de pe Strada Uranus, se numea „Volupe”, despre care a spus ulterior că „a fost fantastic şi tulburător”. Deşi plecase pe drumul tehnicii, într-o zi nu a mai putut rezista ispitei. A alergat iar spre sala de pe Uranus. O dată, şi încă o dată… Pe drumul întoarcerii de la teatru a simţit că lumea de pe scena din deal se lipea mult mai mult de el decât cea din atelierul tehnic.

Şansa lui George Constantin a fost profesoara de Limba Română. Aceasta l-a îndrumat spre teatrul de amatori, unul foarte serios. Contactul cu acesta l-a ajutat să dezlege „enigma” din el. Acum era sigur că vocaţia lui nu putea fi decât scena. Tot această profesoară l-a împins să se prezinte la Conservator în 1951. Acolo a recitat poezia „Albatrosul”, de Gorki, dar a fost respins. Amabil, preşedintele comisiei, poetul Marcel Breslaşu, l-a întrebat: „Dumneata nu ştii să reciţi şi ceva mai vesel?” La care George, vexat, a replicat: „Bine, dar eu sunt actor de dramă!” Breslaşu a zâmbit şi-a scos pipa şi... l-a picat.

Saltul spre recunoaştere

Nu s-a descurajat. A dat din nou concurs, la secţia „Cinematografie”, unde a reuşit din prima. Numai că patima sa a rămas teatrul. Peste un an a înfruntat din nou privirile „uriaşilor” din comisia secţiei „Teatru”. De data aceasta s-a prezentat cu poezia „Cetatea Neamţului”, de Coşbuc. „Uriaşii” l-au acceptat pentru că, pesemne, a spus-o foarte bine. A ales teatrul, drumul vocaţiei şi al pasiunii.

Între timp s-a aflat că nu îşi satisfăcuse serviciul militar. Toată fericirea sa s-a spulberat. Însă, o cunoscută actriţă l-a salvat, dar cu o condiţie - să fie „vărsat” la Teatrul Armatei. A găsit acolo o echipă formată din Velimir Maximilian, Costache Ramadan, George Vraca, Aurel Athanasescu şi Nineta Gusti. S-a ajutat singur „furând” de la ei. La „şlefuirea” sa au mai lucrat şi regizorii care l-au distribuit: Ion Şahighian, Sanda Manu, Pintilie sau Ciulei. La scurt timp după debut a început să caute mijloacele prin care ar putea renunţa la caracteristicile sale pentru a le lua pe cele ale personajului, „adică să-mi pierd gesturile obişnuite, felul de a ţine capul, de a păşi”, spunea actorul. „Şi pe fondul acestei depersonalizări să-mi inoculez personalitatea celuilalt. Să am alte atitudini, alte gesturi. Poate alt glas. Şi toate aceste mijloace de expresie să nu rămână exterioare. Să nu fie două garnituri, detalii ornamentale. Dimpotrivă, ele să izbucnească organic, firesc, din noua personalitate, trăind-o, demascând-o. Când am înţeles taina asta, acest «secret profesional», a fost cumplit”, a mai mărturisit artistul.

Sebastian Papaiani: „Am şi acum imaginea lui în minte”

Unul dintre actorii care l-au întâlnit pe regretatul George Constantin în cariera artistică este Sebastian Papaiani. Ne-a povestit despre momentele în care viaţa le-a intersectat drumurile, cu glasul sugrumat de emoţii şi ochii în lacrimi. „Am avut întâlniri în două sau trei filme, unde era debutant, şi mai în vârstă decât mine cu doi ani. Mi-a fost partener în «Un surâs în plină vară». L-am simţit ca fiind un tip emotiv. Atunci mi-am dat seama că emoţie fără talent nu există. Apoi ne-am întâlnit când a pornit spre teatru. Am făcut o piesă de televiziune, «Ultima oră», când deja avea o mare experienţă căreia i se adăugase şi rigurozitatea pe care trebuia s-o aibă actorul în această profesie”. Într-o altă zi, când Papaiani mergea spre Televiziune cu maşina, l-a văzut pe trotuar. „L-am întrebat: «De ce nu iei maşina şi vii pe jos?». El ştia deja că era bolnav de inimă şi mi-a răspuns: «Mi-e frică să nu mor la volan». Îmi aduc aminte de el şi într-o întâlnire în talcioc. Eu mă uitam după nişte cauciucuri pentru maşină, iar el venise să caute motoreta fiului său, Mihai, care fusese furată. Am şi acum imaginea lui în minte, cu o batistă în patru colţuri, pe care o pusese pe creştetul capului, să nu-l bată prea tare soarele”, ne-a mai spus actorul.

Ultimul drum, de rămas bun...

Papaiani a aflat întâmplător despre trecerea în nefiinţă a lui Constantin. „Cea din urmă întâlnire pe care am avut-o cu el a fost pe Podul Ştirbei Vodă, deasupra Dâmboviţei, când am văzut un cortegiu funerar. Am încetinit, am văzut luminile şi am observat crucea pe care scria George Constantin. Am întors maşina şi am mers după el până la Cimitirul Militar II, unde îşi are şi acum mormântul”, a încheiat actorul.

I-a transmis talentul fiului său

George Constantin avea talentul vieţii şi al bucuriei ei, pe deplin conştient de datoria sa. Ducea lumina sufletului pe scenă şi o oferea spectatorilor în fiecare seară. A plecat dintre noi în 1994. Era dorit şi pe scena de Sus… Rămâne însă viu prin glasul imprimat pe banda de magnetofon, pelicula cinematografică şi, în plus, martorii interpretărilor sale memorabile nu ne dau voie să îl uităm. Fiul său, Mihai (Ionică din „Liceenii“ - foto), duce numele Constantin mai departe tot în domeniul actoriei, moştenind şi talentul mamei sale, Iulia Buciuceanu, prim-solistă a Operei Române, dar şi pe al mătuşii, actriţa Tamara Buciuceanu. În memoria marelui actor, în fiecare an se desfăşoară Festivalul Internaţional de Teatru pentru Elevi „George Constantin”

de Elena Popa 

şi Gabriela Niculescu

Articol preluat din.taifasuri

Burebista (1980) 

Regia 

Gheorghe Vitanidis

Cu 

George Constantin, Ion Dichiseanu

Gen film 

Drama, Istoric

Durata 

137 minute 

Premiera in Romania 

1980 

Sinopsis 

In prima parte a secolului I i.h, Burebista, conducatorul primului stat dac centralizat, lupta pentru unificarea regatului si redobandirea unor vechi tinuturi dacice. Sprijinit de marele preot Deceneu si de comandantii militari geto-daci, Burebista duce o politica de aliante abila pentru a se apara atat de expansiunea romana cat si de celti. 

In anii ´70, inaintea Erei Noastre, expansiunea puternicului Imperiu Roman atinge, la sud de Dunare, bogatele tinuturi ale Dacilor uniti intr-un mare si puternic regat sub sceptrul viteazului…