Ion Zubaşcu In memoriam

“Poezia a început odată cu omul şi va sfârşi deodată cu nesfârşirea lui”

Poetul şi cantautorul Ion Zubaşcu a murit sâmbătă, în Bucureşti, la vârsta de 62 de ani, informează Uniunea Scriitorilor din România într-un comunicat remis MEDIAFAX.

Ceremonia de înmormântare a avut loc luni, la ora 10.30, la Cimitirul Privat din Comuna Bragadiru.

"Ion Zubaşcu a fost mult apreciat de colegii de breaslă pentru puritatea sa morală ca şi pentru blândeţea şi vocaţia prieteniei pe care le-a arătat întotdeauna. Prin dispariţia sa, poezia română şi lumea literară pe care le-a iubit cu devotament suferă o grea pierdere", se arată în comunicatul remis de Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti.

Ion Zubașcu - Marele Premiu - Cartea Anului 2010 - poezie

 Cartea poetului Ion Zubașcu se numește "Moarte de om. O poveste de viaţă"

 

Ion Zubaşcu s-a născut pe 18 iunie 1948, la Dragomireşti, Maramureş. A predat vreme de 15 ani limba şi literatura română în Maramureş. Zubaşcu a făcut parte din cenaclul "Flacăra".

Din 1983 a locuit în Bucureşti, unde a lucrat ca ziarist la numeroase publicaţii, printre care se numără Evenimentul zilei şi România liberă. Şi-a încheiat cariera ca redactor la revista Viaţa Românească.

Ion Zubaşcu a publicat volumele de versuri "Gesturi şi personaje", debutul său la editura Albatros, în 1982, "Copilării" (antologie de scriere creatoare) (1982), "Omul de Cuvânt" (1991), "Întoarcerea la Dumnezeu" (1995), "Omul disponibil (I)" (1999), "Omul disponibil (II)" (2009). Ultima sa carte, "Moarte de om. O poveste de viaţă", a apărut în 2010.

A publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. A primit numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului "Cartea Anului 2010" organizat de Reţeaua literară.

Testament

„Ion Zubaşcu e numele meu sânt de meserie poet / şi vorbesc pentru lungul şir de strămoşi tăcuţi de pe Valea Izei / mi se pare un nonsens să duci flori la mormântul unui mare poet / doar într-o anume zi şi într-un anume loc peste nişte oase goale / cine vrea să-şi amintească de mine oricând şi oriunde / e destul să-şi ridice o clipă ochii şi inima spre cer / să audă cum cântă cuvintele mele puternice printre stele".

Scrisoare către fiul meu Ilie

„Dragul meu fiu Ilie aseară după ce-am vorbit cu tine pe skype / şi mi-ai spus că la tine la Londra toate sunt bune / m-a năclăit plânsul mamă-ta nu era acasă / cred că eram singur în apartament aşa că am plâns în voie / singur în toată casa am plâns după mine ca după un om mort".

Cărţile, dragile mele cărţi

„Iniţial am crezut că mai am doi sau trei ani / să-mi pot termina măcar proiectele începute / şi să-mi pun cât de cât în ordine / invadatoarea sufocanta arhivă de scriitor / dar speranţele mi-au scăzut odată cu creşterea suferinţelor / acum nu-mi mai socotesc viaţa în zile săptămâni şi luni / ci doar în câte cărţi voi mai putea citi de acum înainte".

Logoterapie

„De când am primit rezultatul biopsiei cu neiertătorul diagnostic / până la tomografia de acum am scris această carte de versuri / m-am simţit umilit să mă ia moartea prin surprindere / şi am vrut eu însumi să surprind moartea scriind aceste cuvinte / sperând până în ultima clipă că mă voi vindeca prin scris / scriind până la capăt citind şi scriind".

Epitaf

„Am trăit tot ceea ce se putea trăi într-o viaţă încercată de om / ca poezia mea să fie deplină nu mi-a mai rămas decât moartea".

Acesta a fost Ion Zubaşcu. Dumnezeu să-l odihnească! 

Grigore Cartianu

Redactor-şef Adevărul