Captain James Cook, Italian Portrait
1770: Exploratorul englez James Cook a descoperit Marea Barieră de Corali din largul coastei australiene
James Cook (n. 27 octombrie 1728 - m. 14 februarie 1779) a fost un explorator şi navigator britanic. El a făcut trei călători în Oceanul Pacific, în cadrul cărora a descoperit insulele Société (azi Polinezia franceză), Noua Zeelandă şi Sandwich (azi arhipelagul Hawaii). Insulele Société au fost denumite după Royal Society de la Londra, care a finanţat expediţia.
Cook s-a născut în Marton în North Yorkshire, aproape de oraşul Middlesbrough. Cook a fost unul din cei cinci copii, născuţi de Grace şi James Sr., care lucra cu ziua ca fermier. James a început tot ca fermier, dar la 18 ani a găsit o slujbă pe un vas care transporta cărbuni. James Cook fost ales de Royal Society pentru a conduce o expediţie pe vasul Endeavour pentru a observa împreună cu astronomul Charles Green tranzitul lui Venus şi a explora noi locuri din Oceanul Pacific.
Apogeul calatoriilor de explorare a zonei Pacificului a fost reprezentat de cele trei expeditii conduse de capitanul englez James Cook, desfasurate in perioada de varf a rivalitatii franco-engleze pentru descoperirea si stapanirea de noi colonii. Prima calatorie, inceputa cu nava Endeavour in 1768 pentru a observa împreună cu astronomul Charles Green tranzitul lui Venus şi a explora noi locuri din Oceanul Pacific si a durat trei ani, timp in care au fost cercetate insulele Tahiti, Noua Zeelanda si tarmul de est al Australiei. A doua expeditie, inceputa in 1772, a durat, la randul ei, trei ani, fiind intreprinsa cu navele Resolution si Adventure.
Velierul "Endeavour" pe care a navigat James Cook
Traseul a atins Tahiti, Noua Zeelanda si Antarctica, ajungand pana la 71° latitudine sudica, fapt unic pana atunci in istoria navigatiei. In timpul celei de-a treia calatorii (17761779), realizate cu vasele Resolution si Discovery au fost descoperite insulele Hawaii iar apoi, navigand catre nord, au fost explorate tarmurile Alaskai si Stramtoarea Behring. La intoarcerea din Alaska, capitanul James Cook a fost nevoit sa acosteze in Hawaii, unde s-a declansat o revolta a bastinasilor in timpul careia a fost asasinat de catre acestia. In urma expeditiilor lui James Cook, a inceput colonizarea britanica a Australiei.
Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif coraligen din lume cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri şi 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri şi acoperă o suprafaţă de 344,400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.
Atunci când încearcă să descrie universul recifelor de corali, cei care au avut şansa să-l exploreze folosesc întotdeauna un limbaj plin de culoare. Toţi vorbesc despre magnifice grădini minerale, populate de creaturi stranii, cu forme şi culori uimitoare, în care lupta pentru hrană şi spaţiu este intensă şi continuă. Cunoaştem astăzi, datorită mijloacelor moderne de scufundare, infinit mai multe lucruri decât ştia, de pildă, Charles Darwin. În linii mari, ştim cum trăiesc şi cum se dezvoltă recifele, ce animale populează acest mediu, care sunt relaţiile dintre ele, cine sunt prădătorii şi prăzile, cum funcţionează, în ansamblu, întregul ecosistem şi, mai ales, am început să înţelegem extrema lui fragilitate, dar şi pericolele care-l pândesc şi îl pot distruge. Pentru un biolog, recifele de corali sunt adevărate laboratoare, în care se pot realiza cercetări ştiinţifice de o infinită varietate, iar pentru scufundătorul îndrăgostit de mediul submarin reprezintă acea ultimă frontieră, un univers încă virgin, care aşteaptă să fie descoperit.
The three voyages of James Cook
Captain James Cook by William Hodges
Este o asociere fascinantă între un celenterat, din încrengătura Cnidaria, aflat abia pe treapta a doua a metazoarelor, imediat după spongieri (bureţi), şi un animal vertebrat, un peşte. Cum a fost ea posibilă? Ipoteze dintre cele mai fanteziste s-au succedat de-a lungul anilor. Astăzi este acceptată părerea că peştii Amphiprion izbutesc să se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei printr-un strat gros de mucus care le acoperă întreaga suprafaţă a corpului. Dacă acest strat de mucus se subţiază sub o anumită limită sau dispare, peştele este pierdut. Paralizat imediat de veninul celulelor urzicătoare, el este devorat. Dar astfel de situaţii sunt, se pare, destul de rare. În mod obişnuit, peştii-clovn stau aproape permanent printre tentaculele anemonei sau în preajma acestora, dar se refugiază grabnic în mijlocul lor, de îndată ce apare un potenţial prădător.
Pentru a face faţă competiţiei nemiloase şi pericolelor ce domnesc pretutindeni în recif, unele vieţuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologică, sunt gata să accepte „căsătorii din interes", adică asocieri (termenul general este „simbioză") care, cel puţin la prima vedere, par de-a dreptul ciudate. Aşa este convieţuirea dintre speciile de peşti-clovn (genul Amphiprion, familia Pomacentridae) şi marile actinii numite şi anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicătoare (nematociste), capcane mortale pentru speciile care formează zooplanctonul, dar şi pentru majoritatea peştilor de dimensiuni mai reduse. Peştii clovn par să se bucure de o imunitate totală faţă de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformându-se într-un adăpost pe care peştii nu-l părăsesc niciodată.
Captain James Cook by Nathanial Dance (1775)
Captain James Cook by John Webber, also called Bocklow’s Webber Portrait (1776)
The death of Cook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu