Henri René Albert Guy de Maupassant (n. 5 august 1850 — d. 6 iulie 1893) a fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea. Este unul dintre precursorii povestirii moderne. Ca protégé al lui Flaubert, povestirile sale sunt caracterizate de economia stilului şi un dénouement (deznodământ) eficient şi natural. A scris de asemenea şi şase nuvele. Mai multe dintre povestirile sale descriu inutilitatea războiului şi pe civilii inocenţi care sunt zdrobiţi în calea sa - multe se desfăşoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii '1870.
Scriitor caruia i-a placut sa-si scandalizeze cititorii,Maupassant este si un artist caruia i-a displacut sa se etaleze,sa se explice. S-a nascut la 5 august 1850.Locul nasterii este controversat-la castelul Miromesnil, la Fecamp sau chiar la Yvetot sau Sotteville.Urmeaza pentru putin timp cursurile liceului Napoleon din Paris,apoi Institutul ecleziastic din Yvetot.
In vara anului1868 ia parte la salvarea unui tanar englez care era gata sa se inece in mare,la Yport-tanarul era poetul Charles Swinburne cu care se va imprieteni.Urmeaza cursurile liceului din Rouen,continua sa scrie versuri si il cunoaste pe poetul Louis Bouilhet,care ii va da primele indrumari critice.In1870 incepe razboiul franco-prusac si este mobilizat la Vincennes,in intendenta.
In1872 intra ca functionar la Ministerul Marinei.Lucreaza si asculta indrumarile lui Flaubert.Cunoaste scriitori din cercurile apropiate-Henrique,Mirabeau,Edmond de Goncourt,Zola,Turgheniev.Incepe sa publice versuri si cronici in gazetele pariziene.In1878 trece la Ministerul Instructiunii Publice.Ise intenteaza proces pentru ultragiu adus moralei.Piesa incriminata este o poezie.Flaubert intervinr public si procesul se stinge.
In1880 apare nuvela Boule de suif,care ii confirma talentul.Ii apare romanul satiric Duminicile unui burghez din Paris si primul volum de nuvele Casa Tellier.Are loc campania din Tunisia,care ii va servi drept pretext unor episoade din Bel -Ami.Ia atitudine impotriva abuzurilor armatei si impotriva expansiunii coloniale.In1880 apare romanul O viata.
In 1884 apar mai multe schite cu subiecte halucinante,marturisind preocupari stranii,idei fixe-Oribil,Frica,Un foc,Garson,o halba.In1885 apare romanul Bel- Ami,iar in1888 romanul Pierre si Jean.In1889 Apare romanul Tare ca moartea,iar in1890 apar Viata ratacitoare,Frumusetea inutila in ziarul Echo de Paris.Manifesta semne de dezechilibru,are accese de teama se crede urmarit,vede fantome.In ianuarie1892 este internat in clinica doctorului Blanche.Moare la 6 iulie 1893.La inmormantarea sa iau parte Marcel Proust ,Zola,Heredia,Jean Lorrain.Cinemarx.ro
Bel- Ami
Georges Duroy, un tanar ambitios, cu dorinte de a urca pe scara sociala si de a-si depasi conditia, ajunge in lumea jurnalismului prin intermediul unui vechi prieten Forestier. Atunci cand acesta moare, Duroy nu se da in laturi de la a “mosteni” atat functia ocupata de Forestier la ziarul Vie Francaise , cat si sotia prietenului sau, ramasa acum vaduva.
Madeleine Forestier, femeia pe care el o dorise inca din prima clipa in care o vazuse, accepta sa se marite cu el la scurt timp dupa moartea sotului, avertizandu-l insa cu multa franchete in privinta viziunii sale asupra casniciei: ” Intelege-ma bine! Casatoria nu e un lant pentru mine, ci o tovarasie. Cu alte cuvinte, sa fiu libera, cu totul libera, in faptele mele, in treburile mele, in iesirile mele de acasa, intotdeauana. N-as putea sa sufar nici supraveghere, nici gelozie, nici vorba asupra purtarii mele.”
Convins la inceput de faptul ca alaturi de Madeleine ascensiunea sa va fi mai rapida si mai usoara, Duroy se afunda in propriile-i aventuri extraconjugale, dorindu-si mereu din ce in ce mai mult.
Aparent lacomia de bani si de putere a fost si este aceeasi indiferent de vremuri si de cat de mult am evoluat noi oamenii. Zic asta pentru ca exemplul lui Bel-Ami (nu va stric placerea de a descoperi singuri de unde aceasta denumire) se preteaza perfect si zilelor noastre. Pe mine insa ma intristeaza orice noua confirmare a faptului ca noi oamenii suntem prea putini stapani pe viata noastra: natura umana nu se schimba indiferent cat timp trece, iar dorinta noastra de a avea mereu mai mult ne impiedica sa ne bucuram de ceea ce ne face fericiti.blog42.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu