Mircea Ivănescu

Poetul Mircea Ivănescu, în vârstă de 80 de ani, propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, s-a stins din viaţă, joi, la doar o zi după ce a fost nominalizat pentru Marele Premiu Prometheus pentru Opera Omnia pentru literatură, acordat de Fundaţia Anonimul, a anunţat printr-un comunicat Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu.

Mircea Ivanescu va fi dus pe ultimul drum la sfarsitul acestei saptamani.. Slujba de inmormantare a poetului va avea loc sambata, 23 iulie, in casa poetului care a ales sa isi traiasca ultimii ani din viata in orasul de pe Cibin. Cei care i-au admirat atat poeziile, cat si articolele isi pot lua ramas bun de la Mircea Ivanescu la Cimitirul Central din Sibiu, in jurul orei 13.00.

Mircea Ivanescu - Iubire nedeslusita

sa te îndragostesti atunci, în cele din urma, de zapada, 

adica sa stii bine ca e o iubire, în care se va sfarsi

peste câteva saptamâni prezenta ei, si aproape un an

dupa aceea are sa trebuiasca s-astepti, de-a lungul zilelor calde, 

sau prin noptile reci, sau prin ceata, dar fara ca ea

niciodata sa-ti apara înainte, sub pasi, pe mâini, sau

pe fata, în toate zilele acestea.(ca în adolescenta, 

când citisesi o data ca cea mai buna cale de a suporta

indiferenta ei e sa ti-o închipui plecata.doar ca acuma

nu ti-o închipui absenta - stii ca nimic - ca într-o moarte -

nu ti-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte).

si fara sa te gândesti la asta, stiind

ca s-ar putea ca pâna la iarna viitoare tu sa n-o mai iubesti, 

zapada - si atunci? trebuie s-o iubesti în zilele astea marunte, 

umede, si murdare, în care ceata - se spune asta - manânca zapada, 

si zapada e ca o femeie bolnava - si tu o iubesti -

si sa stii - fara sa te mai gândesti - c-are sa se termine - 

Activitatea literară

Mişcare literară: Postmodernismul românesc (precursor)

A influenţat pe: postmodernismul românesc (generaţia 80, poezia nouăzecistă)

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931 – d. 21 iulie 2011, Sibiu, România) a fost un scriitor, poet, eseist şi traducător român contemporan. Majoritatea autorilor postmoderni români (generaţia 80) văd în Mircea Ivănescu un real precursor. Este traducătorul unor opere literare din proza universală modernă (Joyce, Kafka, Musil, Fitzgerald, Rilke, Faulkner etc.) şi a unor studii de teorie literară.

A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii din Bucureşti. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală şi la revista „Transilvania” din Sibiu.

De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia „din periodice şi inedite” a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter).Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.

Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est.Este recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici traducători români A tradus romane ca Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70.A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Unii critici români sunt de părere că Ivănescu ar putea fi un prim laureat român al Premiului Nobel pentru Literatură, problema majoră fiind însă lipsa traducerilor suficiente din opera sa în alte limbi de circulaţie mondială.

Volume de versuri

Versuri (EPL, 1968)

Poeme (Eminescu, 1970)

Poesii (Cartea Românească, 1970)

Alte versuri (Eminescu, 1972)

Poem (Cartea Românească, 1973)

Alte poeme (Albatros, 1973)

Amintiri (Cartea Românească, 1973)

Alte poesii (Dacia, 1976)

Poesii nouă (Dacia, 1982)

Poeme nouă (Cartea Românească, 1983)

Alte poeme nouă (Cartea Românească 1986)

Versuri vechi, nouă (Eminescu, 1988)

Poeme alese (1966-1989)

Poeme vechi, nouă (Cartea Românească, 1989)

Versuri (Eminescu, 1996)

Poezii (Vitruviu, 1997)

Poesii vechi şi nouă , antologie (Minerva, 1999)

lines poems poetry , antologie (University of Plymouth Press, 2009)

Pentru creaţiile sale poetice a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982) şi cu Premiul naţional de poezie ‘Mihai Eminescu’ (1999). A fost propus în 1999 pentru Premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.