Coloana Ciumei din Timişoara

1740: Începe construirea monumentului Sfânta Treime de la Timișoara; monumentul a fost ridicat în amintirea epidemiei care a devastat întregul Banat în jurul anului 1739.

Coloana Ciumei (în germană Pestsäule, Dreifaltigkeitssäule), cunoscută și ca Statuia Ciumei sau Monumentul Sfintei Treimi, este înălțată în mijlocul Pieței Unirii din Timișoara, în concordanță cu stilul arhitectonic al clădirilor dimprejur (baroc). Monumentul se înscrie în tipologia coloanelor ciumei, răspândite în epoca barocului în întregul spațiu sud-german, boem și maghiar.

Statuia amintește de încetarea epidemiei de ciumă care devastase întreg Banatul. Un monument similar se găsește în comunaTeremia Mare din județul Timiș.

Piatra de fundație a acestui monument a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de consilierul administrației locale de pe atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen, inițiatorul realizării monumentului, în urma unei promisiuni solemne.

Monumentul este compus dintr-o coloană înaltă triunghiulară împodobită simbolic, pe care tronează Sfânta Treime, Tatăl și Fiul țin coroana cerească deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, care îngenunchează la picioarele lor. La baza coloanei se află statuia Sfântului Ioan de Nepomuk iar sub el, Sfânta Rozalia.

La aceeași înălțime cu Sfântul Nepomuk se găsesc statuile regelui David și a Sfintei Barbara, patroana minerilor; soclul triunghiular este străjuit de statuile unor puteri legendare ocrotitoare, Sfântul Rochus, Sfântul Sebastian și Sfântul Carol Borromeus. Pe cele trei laturi se mai pot vedea sculpturi în relief, reprezentând cele trei calamități - război, foamete și ciumă - pricinuite la acea vreme de turci (1737 - 1739).

Monumentul este confecționat din gresie și are o valoare artistică deosebită, fiind creat la Viena, în stil baroc, și adus la Timișoara pe calea apei, pe Dunăre, Tisa și pe canalul Bega.

Statuia a fost restaurată recent cu sprijin german și austriac.

Monumentul face parte dintr-un grup impresionant de statui omoloage, răspândite pe întreg continentul în marile oraşe lovite de cea mai mare epidemie de ciumă a istoriei. În Europa întâlnim 40 de statui care comemorează epidemia : două în România (Timişoara şi Cluj), trei în Germania, 20 în Austria, 11 în Cehia, unul în Slovacia şi trei în Ungaria, toate datate în al cincilea deceniu al celui de-al XVIII-lea secol.


În imaginea de mai sus avem statuile omoloage din (de la stânga la dreapta): Cluj, Kremnica (Slovacia), Viena şi Teplice (Cehia)


În urma “marii ciume”  din 1738-1739, a şasea parte din populaţie a pierit. Timişoara a mai fost lovită de o gravă epidemie de ciumă în 1762-1763, din fericire de data aceasta de o amploare mai scăzută.