Visez și mi-e milă...
o aripă trebuie că a existat
înaintea brațului meu de argilă
o aripă bine înfiptă în aer
cum acum
nesigur brațul meu sprijinit
de pământ...
cum numele acesta nesigur că sunt...
plutea aripa mea ocrotindu-mă
în văzduh deasupra
nămolului de neatins încă...
o aripă purtând după ea
mult prea visătoarea mea tâmplă
aerul precum o stâncă .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu