Ștefan Luchian, 144 de ani de la naștere

Județul Botoșani este un spațiu miraculos prin aceea că a dat României o pleiadă de celebrități:

v  Mihail Eminescu (1850 - 1889) – poet, prozator și jurnalist;

v  Dimitrie Negreanu (1858 - 1908) – fizician, membru corespondent al Academiei Române;

v  Grigore Antipa (1867 - 1944) – Fondator al Muzeului de Istorie Naturală din București care îi poartă numele;

v  Ștefan Luchian (1868 - 1916) – pictor, „poetul plastic al florilor”;

v  Nicolae Iorga (1871 - 1940) – ilustru istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician;

v  Octav Bancilă (1872 - 1944) – pictor  realist român si activist politic de stânga;

v  George Enescu (1881 - 1955) – compozitor, violonist, pedagog, pianist, dirijor;

v  Barbu Lăzăreanu (1881 - 1957) - istoric literar, publicist, membru titular al Academiei Române;

v  Gheorghe Avramescu (1884 - 1945) – general de armată;

v  Mihail Sorbul (1885 - 1966) – dramaturg;

v  Octav Onicescu (1892 - 1983) – matematician, întemeietor al Școlii române de teoria probabilităților;

v  Alexandru Graur (1900 - 1988) – lingvist;

v  Victor Tufescu (1908 - 2000) – geograf, membru titular al Academiei Române;

Dintre toate aceste nume ilustre, Ștefan Luchian s-a născut la 1 februarie a anului 1868, adică acum 144 de ani.

          Încă din copilărie și-a intuit vocația de pictor, în ciuda inteției mamei sale,   Elena Chiriacescu, de a-l determina să urmeze cursurile Școlii militare, pentru a urma o carieră similară tatălui, maiorul Dumitru Luchian.

       
  Mutată în București, familia îl înscrie pe tânărul Luchian la Școala de Belle Arte. După patru ani, în toamna anului 1889 pleacă la München la Academia Regală de Arte Frumoase, unde două semestre realizează studii după operele lui Correggio și Rembrandt, aflate la Muzeul de arta. Revenit în țară în 1890, participă la prima expoziție a Societății de Arta Cercul Artistic. În următorii doi ani se află la Paris unde studiază la Academia Julian și se familiarizează cu viața artistică pariziană, aflată în acea perioadă în plina efervescență impresionistă. Tabloul „Ultima cursă de toamnă” trădează influența lui Manet și Degas, dar și trăsături predilecte mondenelui. Din 1892  Luchian se afirmă și este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși pictori din epocă. Expune la societatea Tinerimea artistică, al carei scop era dezvoltarea artei dincolo de convențiile academice. În1896 este prezent la Expozitia artiștilor independenți organizată în țară, unde expune împreună cu alți colegi de breaslă. Doi ani mai târziu devine membru fondator al societății artistice Ileana.

Buchetele de flori și imprimeurile cu motive florale, care revin pe tot parcursul carierei sale, amintesc de formulele specifice curentului Art Nouveau. Însă ceea ce frapează la Luchian este sensibilitatea și subtilitatea jocurilor de lumini și umbre de pe pânzele lui. Natura din Bărăgan, Brebu, Govora, Poiana Ialomiței sau Filipeștii de Pădure se regăsește în farmecul scânteietor al pânzelor Moara, Peisaj de câmp sau Turnul de la Brebu. Tablorile lui portretistice impresionează prin fluiditatea contururilor, prin cromatica care dau delicatețe și expresivitate chipurilor. Talentul și realizările sale l-au făcut pe marele Nicolae Grigorescu să afirme: „ În sfârșit, am și eu un succesor!”

Din nenorocire, începând cu anul 1909 starea sănătății pictorului s-a înrăutățit, a fost imobilizat, iar în ultimul an de viață, 1916, penelul îi era legat de degetele paralizate pentru a picta. La 48 de ani se stinge din viață.





Mihail Ciupercescu