Trec așa, agale, prin pliurile vieții,
să le răsfir culoarea, sunetul și-aroma,
dar nu mai cred demult ce spune axioma
că mersul zile-i scris în ochii dimineții.
Zilele-mi încep târziu, după amiază,
cutreier solitar muzeele de artă,
apoi cu frumusețea fug, s-o facem lată,
eludând conștiința ce-mi este dată pază.
Bulevarde care fierb de mașini și lume
le travesez agale, pierdut și anonim,
dar în tot vacarmul mă scot din unanim
cu un concert de orgă ce-mi vine din genune.
Astfel îmi cheltui timpul, doar să te gândesc,
nu pot da-ncarnare ideii despre tine,
sunt prea impur s-ating imaculăți divine
și orbitez departe de cele ce iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu