Azi se împlinesc 539 de ani de la nașterea lui Nicolaus Copernicus (Nicolaj Kopernik în poloneză), astronom polonez care a avansat teoria potrivit căreia planetele se rotesc în jurul Soarelui aflat în repaus, iar Pământul, el însuși o planetă, nu doar că orbitează anual Soarele, dar se rotește o dată pe zi în jurul propriei axe și, mai mult, schimbările care survin în direcția axei sale determină pe termen lung echinocțiile. Aceasă reprezentare a a spațiului se numește sistem heliocentric sau sistem „centrat pe Soare”.
Copernic se pare că a elaborat ideea de bază între 1508 și 1514, perioadă în care a redactat manuscrisul „„Micul comentariu” (Commentariolus), însă versiunea finală a teoriei sale „Despre revoluția sferelor cerești în șase cărți” (De revolutionibus orbium coelestium libri VI) a apărut abia în 1543, anul morții sale. Se spune că un exemplar din cartea sa abia apărută i-a fost așezată în mâini, el fiind inconștient de câteva zile, urmare a unui atac cerebral. Atunci în mod miraculos și și-a revenit, și-a privit îndelung opera. Apoi a decedat.
Ar mai fi de spus că, la vremea respectivă (sfârșitul secolului al XV-lea), îndoielile și opoziția față de teoria planetară erau puternice.Ea intra în dezacord cu credințele vremii - de la diviziunile zodiacului până la obsevațiile privind dispunerea planetelor și configurația modelelor planetare ce decurgeau din ele. Or, Copernic (reluând ipoteza lui Ptolemeu din antichitate) susținea că dacă admitem că Soarele se află în repaus și Pământul în mișcare față de el, atunci se poate identifica dispunerea celorlalte planete una față de cealaltă și perioadele siderale fiecărora față de Soare cresc. Ca să fie validată teoria trebuia să se abandoneze mare parte a din filosofia naturală aristotelocă, să se dezvolte o nouă teorie care să explice căderea corpurilor grele pe un Pământ aflat în mișcare și, nu în ultimul rând, să se arate cum e posibil ca un corp impur și efemer precum Pământul - cu fenomene meteorologice, cu mizerii, cu boli și cu războaie - să devină parte a unui cer perfect, nepieritor.
Teoria lui Copernic a marcat gândirea științifică ce a urmat, figuri marcante preluând-o și perfecționând-o: Galileo Galilei, Johannes Kepler, René Descartes, Isaac Newton. De fapt, numai odată cu teoriile lui Kepler mecanismele predictive ale lui Copernic aveau să fie pe deplin transformate într-o nouă filosofie despre structura fundamentală a universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu