Iraclie Porumbescu, a murit ziua de 13 februrie 1896 și s-a născut la 9 martie 1823 în Golembiovski - Bucovina, într-o familie de țărani români. Numele i-a fost inițial Golembiovski, dar el încă din tinerețe și-a spus Porumbescu, iar în 1881 și l-a schimbat oficial.
A învățat să să citească și să scrie românește la Mănăstirea Sucevița, mai târziu la Mănăstirea Putna (unde a s-a familiarizat cu cântarea psaltică) în satul lui neexistând școli românești. După absolvirea Gimnaziului din Lemberg a urmat Institutul Tologic din Cernăuți (1847 - 1850) și, în paralel, a urmat cursul de limbă și literatură română a lui Aron Pumnul.
A început să scrie poezii patriotice în studenție, pe care le-a publicat în ziarul „Zimbru” sub pseudonimul Porumbescu.
Între 1848 și 1850 a fost secretar de redacție la ziarul cernăuțean al familiei Hurmuzachi, „Bucovina”. În casa patronului său a cunoscut revoluționari pașoptiști și pe Vasile Alecsandri. „Scrie, să împărtășești și neamului d-tale și al nostru ceea ce ai și ceea ce știi d-ta. Așa se cade, așa e bine, așa să facem cu toții după puterile noastre. (...) Cel mai scurt cântec, cea mai mică poveste să nu o bagatelizezi, să nu o ignorezi, să o scrii; ele sunt ori frânturi din întreguri mai mari, ori conțin în sine un întreg sintetic" - l-a îndemnat celebrul poet, entuziasmat de gândurile lui Iraclie.În august 1850 s-a căsătorit cu o poloneză, Emilia Clodnițchi (1826 - 1876) fiica brigadierului silvic din Voievodeasa, cununia săvârșindu-se în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț (ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare).
După absolvirea institului a fost hirotonisit preot și a a slujit ca paroh în satele bucovinene Șipotele Sucevei (1850-1857 și 1859-1865), Boian (1857-1859), Stupca (1865-1884) și Frătăuții Noi (1884-1896). S-a remarcat ca unul dintre clericii patrioți ai Bucovinei. De asemenea, a fost și un talentat scriitor, fiind numit de unii „Creangă al Bucovinei“.
De primul său loc de păstorire, în satul de huțani Șipotele Sucevei, aparținător ocolului Câmpulung Rusesc (loc de pedeapsă pentru că purtase corespondență ce combătea atitudinea antiromânească ce se instalase în biserica din Bucovina), se leagă evenimentul nașterii celui de-al doilea copil, Ciprian Porumbescu.
În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat la Stupca, un sat mare și frumos. Aici exista o colonie de țigani lăutari. În 1866, an de foamete cumplită, un țigan bătrân a venit la ușa preotului cerșind de mâncare. El i-a vândut lui Iraclie o vioară veche, la care nu mai putea să cânte. Preotul a trimis vioara înnegrită și stricată lutierului Martin Richter din Lemberg. Acesta i-a oferit 100 de florini pe ea, dar Iraclie a refuzat s-o vândă. Vioara a fost reparată, iar pe eticheta din interior se putea citi că instrumentul muzical a fost confecționat de lutierul Nicolò Amati în 1626. Vioara i-a revenit lui Ciprian Porumbescu.
În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna.
Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: „Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară".
În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale fiului său Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), ale mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu