Într-un sat sărac din Bengal, locuia o văduvă care era așa de săracă încât nu avea nici măcar bani pentru a-i da fiului pentru a merge cu autobuzul la singura școala din regiune. Așa că fiul trebuia să traverseze singur o pădure mare pentru a ajunge în localitatea unde se afla școala. Mama îi spuse fiului, pentru a-l liniști și a nu-i fi frică de necunoscut că:
- Fiule, să nu-ți fie teamă în pădure, roagă-te și gândește-te la Krishna, așa vei fi păzit, el va auzi sigur rugăciunea ta și te va însoți.
Băiatul a urmat sfatul mamei, și Krishna s-a ivit și la însoțit apoi, chiar în fiecare zi până în apropierea școlii.
După un timp, veni o zi, pe care toți colegii o așteptau demult, era ziua profesorului lor și copilul ceru niște bani mamei pentru a-i cumpăra un mic cadou.
- Știi bine că nu avem bani, roagă-te fratelui Krishna și poate îți va asculta ruga, îi spuse din nou mama.
În ziua următoare, băiatul s-a rugat ca de fiecare dată și gândindu-se la ziua profesorului, apăru Krishna care i-a dat o cană cu lapte.
La școală, băiatul i-a înmânat cu mândrie cana cu lapte profesorului, sigur că ceilalți băieți au dăruit obiecte mult mai scumpe, dar profesorul n-a părut nici mirat, nici nepăsător, doar l-a întrebat:
- De unde ai luat acest ulcior cu lapte?
- Krishna, Spiritul pădurii, mi l-a dat, răspunse sincer copilul.
Profesorul și elevii au izbucnit în râs.
- Nu sunt zei în pădure, asta este o pură superstiţie, a spus profesorul. Dacă el există, să mergem cu toţii şi să-l vedem, continuă imediat.
Atunci toată clasa s-a dus împreună cu copilul să-l vadă pe Krishna. Băiatul l-a chemat ca de obicei, dar Krishna nu apăru și după un timp de așteptare, băiatul disperat a început să-l strige chiar.
- Frate Krishna, profesorul meu vrea să te vadă. Te rog arată-te!
După un moment, un glas puternic se auzi din pădure şi ecoul a ajuns până în oraș, fiind auzit de toată lumea.
- Eu nu pot să apar atâta timp cât nimeni nu crede că eu exist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu