1958: Iosif Iser, pictor și grafician român, membru al Academiei Române (n. 1881)
Se naşte în 1881 la Bucureşti, dar studiile liceale şi le face la Ploieşti, unde se mută cu familia. Începe să lucreze de pe băncile şcolii, expunându-şi lucrările în vitrinele unor librării din oraş şi câştigă în felul acesta premiul unui concurs organizat de mişcarea artistică “Tinerimea Română”.
Participă, în 1905, la expoziţia “Tinerimii artistice”, iar în 1906 îşi deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.
Pleacă la Paris, pentru studii la Academia Ranson, şi colaborează cu grafică la publicaţiile satirice “Les Témoins” şi “Le Rire”. La revenirea în ţară organizează prima expoziţie de artă modernă, la Ateneu, expunând, pe lângă lucrările sale, opere ale lui Derain şi ale caricaturistului Forain. Din această perioadă dăinuie şi colaborarea la revista de orientare socialistă “Facla”. 50 de desene-portret apărute în paginile revistei vor fi reunite în albumul “Figuri contimporane”, apărut în 1913.
Iser descoperă lumea fascinantă a Dobrogei, oamenii şi locurile revenind obsesiv în operele sale. Lumina şi culoarea litoralului Mării Negre joacă un rol decisiv în preferinţa sa pentru pictură, devenită pregnantă după anii ’20. În această perioadă se stabileşte la Paris pentru mai mulţi ani, expunând alternativ şi la Bucureşti.Participă, în 1926, la Expoziţia Secession de la Berlin, iar în anii ’30 este prezent la numeroase expoziţii personale şi de grup la Paris, Bucureşti, Bruxelles, Haga şi Amsterdam, cea mai remarcabilă manifestare fiind retrospectiva de la Bucureşti din 1936, când expune 431 de lucrări. Iser este unul dintre fondatorii grupării artistice “Arta”, alături de George Petraşcu şi Ştefan Popescu, cu toţii distinşi cu Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1937.
Iser continuă să expună, ilustrativă fiind în acest sens Expoziţia “Lumină şi culoare” din 1943. După război, artistul este prezent la diverse manifestări de grup şi expoziţii personale la New York (1948), Moscova şi St. Petersburg (1956), Viena (1957), Bienala de la Veneţia (1954). Meritele artistice ale lui Iser sunt recunoscute prin acordarea unor importante distincţii de stat şi prin primirea sa ca membru al Academiei Române, în 1955.
Iosif Iser, unul dintre cei mai prolifici şi apreciaţi artişti români, a avut un rol remarcabil în formarea gustului publicului român pentru arta modernă. Stilul său a evoluat de la compoziţiile unghiulare, caracteristice perioadei de creaţie până după primul război mondial, când se pot decela influenţe cubiste, la compoziţiile armonioase ca desen şi culoare, care stau sub semnul modernismului moderat, de factură expresionistă, cu o tentă lirică evidentă ce i-au marcat opera după a doua şedere prelungită la Paris. În această categorie se înscriu peisajele dobrogene sau toledane, scenele de interior şi portretele, precum remarcabilul desen în cărbune al “Evreului cu cartea”.Surse bibliografice:
Busuioceanu, Al.: Iser; Craiova, Ramuri, 1930.
Jianu, Ionel: Iser; Bucureşti, E.S. P.L.A., 1957.
Mihalache, Marin: Iosif Iser; Bucureşti, Meridiane, 1965.
Pavel, Amelia: Pictori evrei din România; Bucureşti, Hasefer, 1996.
Opera
Perioada desenelor satirice:
Aplicarea constituției, 1911
10 mai, purpură și sânge, 1912
Holera, 1912
Greva, 1912
Carol I - 1907, 1913
Perioada de maturitate artistică:
Tătăroaică din Medgidia, 1913
Peisaj dobrogean, 1918
Familie de tătari, 1936
Tătăroaica, 1936
Odalisca mare în gri și bleu, 1945
Arlechin și dansatoare
Nud
Toledo
Autoportret
Perioada socialistă:
Portretul muncitorului Lăzărescu
Maica Bucurea toarce
Țărănci torcând
Centrul de Studii Ebraice Goldstein Goren, Universitatea din Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu