Pe la mijlocul secolului al XVI - lea, sistemul ptolemaic pentru descrierea spațiului planetar - potrivit căruia Pământul e centrul a tot ce îl înconjoară cosmic - este infirmat de astronomul polonez Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) care a avansat ipoteza că Pământul este o planetă, una dintre atâtea alte planete care orbitează anual Soarele, că se rotește o dată pe zi în jurul propriei axe și că, pe termen lung, schimbările lente care au loc în direcția axei sale explică precesia (dex.:1) mișcare a unui corp solid - giroscop, titirez - în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. 2) astr. mișcare lentă a punctelor de echinocțiu ale Pământului în sens retrograd pe ecliptică) echinocțiilor.
În epocă, teoria lui Copernic (am spune astăzi „firească”) contravenea dogmei oficiale a „științei astrelor” care monopoliza astrologia și astronomia, iar cu ajutorul matematicii se străduia să conceapă instrumente teoretice și tabele de mișcare a corpurilor cerești pentru formularea de preziceri anuale cât mai fidele, prin horoscoape. Conștient de contradicția ideilor sale față de doctrina oficială a Bisericii Catolice, între anii 1503 și 1510 redactează un scurt tratat de astronomie, „De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus”, care va fi publicat postum, abia în secolul al XIX-lea. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților. În 1515 începe să lucreze la opera sa fundamentală „De Revolutionibus Orbium Coelestium” („Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești”), pe care o termină în 1530, dar care va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu