Timpul insomniilor: Scriitori și vorbitori

Analfabetul este persoana aflată în situația de a nu ști să scrie și să citească deloc sau de a reuși să le facă numai în mică măsură. Este o stare similară mutului și gângavului, unul neputând vorbi, celălalt vorbind cu dificultăți.

După una din legile logicii, putem afirma ca adevărat faptul că celalți oameni sunt scriitori sau vorbitori.

Scriitorii și vorbitorii profesioniști se disting de scriitorii și vorbitorii comuni nu doar prin faptul că ceea ce fac fac mai frecvent și mai bine, ci mai ales prin aceea că toate produsele lor finite, lizibile sau audibile, poartă în adânc, nevăzută, o meta-scriere, respectiv o meta-vorbire, care constau într-un proces particular, inedit și complex de gândire creatoare (așa cum ontologia, ca parte a teoriei cunoașterii, are în vedere nu doar lumea și ființa fizică, ci și lumea și ființa meta-fizică). Această meta-scriere, respectiv meta-vorbire constituie „sera” particulară  a specialiștilor, în care ei experimentează neîncetat „soiuri” noi de asocieri între realitate și visare, între acestea și gând, între gând și cuvânt. În fapt, este o modalitate sui-generis de căutare a pietrei filosofale cu procese alchimice de idei în care nu este vizată obținerea aurului, ci găsirea genialității.

Concluzie: aproape toți oamenii sunt scriitori și vorbitori, dar relativ puțini pot fi numiți „profesioniști"