R.I.P. Romulus Vulpescu

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor și publicist român.

Este fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier. A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu.

Poetul Romulus Vulpescu a încetat din viață la vârsta de 79 de ani pe 18 septembrie 2012.

A urmat, la București, școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951), devenind și strungar calificat.

S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secția Limba și literatura română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955.

După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).

A fost senator în Legislatura 1990-1992, când a fost fost membru în grupurile de prietenie cu Statul Israel, Franța și Ungaria, apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.

Laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990.

Poezii

Poezii, 1965

Romulus Vulpescu și alte poezii, 1970

Arte & meserie, 1979;

Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, "Electrecord", 1986;

Versuri (1948 - 1993), Colecția Poeți români contemporani, 1995;

Vraiștea, 2004;

Vechituri &  novitale, Editura SemnE, 2005 (ediția a doua, 2007).

Proză

Proză - Exerciții de stil (proză și teatru), 1967;

Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 1973;

Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: Zodia Cacealmalei si Praznicul pușlamalelor), 2002;

Traduceri (poezie și proză)

François Villon, Opurile magistrului, 1958

Marcos Ana, Rădăcinile zorilor (poezie spaniolă), 1961

Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9, 1962 (proză braziliană)

François Rabelais, Gargantua, 1963

Gargantua și Pantagruel, 1968

Poeți ai Pleiadei, 1965

Dante Alighieri, Vita Nuova, 1971

Alfred Jarry, Ubu, Editura pentru Literatură Universală, 1969 (republicată în 2009 la Editura Paralela 45)

Aucassin și Nicoleta, 1974

Charles d'Orléans, Poezii, 1975

Pleiada (ediție bilingvă), 2001

François Villon (și anonimi), Deocheatele, 2005

 Foto: Romeo Răileanu