Te-nchid ca pe o carte minunată,
nu vreau să-ți aflu un deznodământ,
decide-te cum vrei legat de soartă,
nu pot să zbor cu tine, sunt căzând.
Te-am însoțit capitol de capitol,
din umbră te-am urmat să-ți fiu alături,
cu viața mea făcut-am un ocol
să te citesc cu grijă printre rânduri.
Am tot bătut, m-am tot uitat prin geamuri,
dar n-am acces acolo-n viața ta
și-ți stau afară răscolit de gânduri,
înfrigurat și trist de vremea rea.
Romanul tău e scris, nu am ce face,
nu-s autorul lui, nici personaj,
nu-s critic, deci te-oi lăsa în pace,
te-nchid, nu pot să-ți intru-n antutaj.
Biblioteca mea, cu rafturi grele
de biografii pe care le-am citit
te va păstra pe tine la vedere
ca ultima pe care-o am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu