Nu exista o iubire mai dezinteresata si neconditionata decat cea a parintelui fata de copiii sai.
Charlie Chaplin, tata a 12 copii, in
1965, fiind la venerabila varsta de 76 de ani, a scris o scrisoare
fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care incerca sa-si faca o cariera
in lumea dansului, in orasul Paris. Scrisoarea este emotionanta, foarte
personala, dar in acelasi timp i se potriveste fiecaruia din noi.
Este un exemplu de dragoste paterna si
grija, de tristete si bucurie, mandrie si ingrijorare, intelepciune
adunata de-a lungul anilor si copilarie, care s-a pastrat in el.
“Niciodata nu am fost un inger”, scria geniul cinematografiei, “dar
intotdeauna m-am staruit sa fiu un om in adevaratul sens al cuvantului.
Incearca si tu”.
Cititi aceasta scrisoare si ganditi-va la ce v-au invatat parintii si ce ati vrea sa va invatati copiii.
Fetita mea!
Acum este noapte. Noaptea de Craciun.
Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si
sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii
adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de
departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor
mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea.
Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena
teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare
ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca
stelele pe cerul de iarna.
Aud cum interpretezi in spectacolul de
Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa
si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile
publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti,
aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii.
Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare
cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme
despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si
cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca!
Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”
Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am
vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana
alunecand pe cer. Auzeam cum vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta?
Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da,
eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau.
Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in
costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te
vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant!
Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care
danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In
acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu
stateam treaz.
Ma uitam la fata ta, ascultam bataile
inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va
recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele
nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta.
Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace
ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea!
Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra
capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a
mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie;
si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi
sunt viu, asa ca sa lasam asta.
Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa
numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta
familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai
mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu
numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa,
poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul
taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata
si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in
buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar
celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu
metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.
Priveste mai atent la oameni! Uita-te la
vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la
fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta,
inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele.
Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul,
paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile
Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca
tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie.
Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau.
Reflector pentru dansele este luna.
Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine
decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care
danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui
Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa
rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei
trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta
scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat
iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea
nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie
de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi
pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine
despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut
foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru
echilibristi.
Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel
mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma.
Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant.
In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este
inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al
unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta,
iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si
bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el
straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti,
iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie
despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca
ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu
asta.
Corpul iti este acoperit de o bucata de
matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te
intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat.
Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine,
trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste
sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta
este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica,
acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu
sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca
tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele,
fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din
ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de
Craciun este noaptea minunilor.
Imi doresc sa se intample o minune si tu
sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit,
Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va
trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu
vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo
vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si
atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti
pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu
om. Incearca si tu.
Te sărut,
Geraldine.
Al tău,
Charlie
Decembrie 1965”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu