Copilăria mi-a devenit o țară străină
nu-i mai știu limbajul
nu-i mai știu jocul
pașii de timp făcuți părăsind-o
s-au șters pe un drum fără întoarcere
Copilăria mi-a devenit amintire de dor
nu-i mai știu vraja
nu-i mai știu rostul
pașii de timp făcuți părăsind-o
s-au rătăcit prin hățișuri de viață
Copilăria mi-a devenit o fată morgană
visată-n deșert
lăsată în urmă
pașii de timp făcuți părăsind-o
mi-au făcut riduri pe față și-n creier
Copilăria a devenit mormântul părinților mei
cei care mi-au dat brânci în lume
după ce m-au contaminat cu iubire
Azi
cenușa iubirilor mele o împrăștii în vreme și eu
peste pământul părinților mei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu