Toamna e sinceră. E frumuseţea tristă a coborâşului, lumina moale şi blândă a apusului. Pentru melancolici toamna e sfâşietoare, pentru angoasaţi de-a dreptul morbidă. Ploaie, noroi, descompunere, moartea vegetaţiei, zgribulirea animalului - iată motive de neurastenie pentru omul iluzionat primăvara că totul e veşnic. Da, toamna e un catafalc, dar unul splendid. `Natura trăieşte o sărbătoare gravă, făurind prin moartea ei temporară, modelul fastului dispariţiei definitive a omului. Durerea pentrusfârşitul florilor, fluturilor şi frunzelor, pentru slăbiciunea de ftizic a soarelui, pentru retezarea bruscă a zilei de către apusuri scurte şi plumburii, este întrucâtva atenuată desatisfacţia, puţin egoistă dar firească, provocată de conştiinţa că noi supravieţuim acestor morţi, că vom avea, poate, multe spectacole autumnale de privit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu