Arta pentru artă Valeriu Gherghel

Toată lumea vede o legătură necesară între iubire și frumusețe (fizică sau sufletească). Asta înseamnă că toată lumea așază iubirea într-o relație cauzală: frumusețea ar fi cauza, iar iubirea efectul. Cel care iubește își are ”rațiunile” lui (chiar dacă nu vrea să ni le destăinuie). Nu există, prin urmare, iubiri nemotivate. Asta înseamnă, de asemenea, că orice amant știe (și poate justifica la o adică) de ce iubește. Toată lumea observă, în fine, că ultima propoziție este falsă. Legătura dintre iubire și frumusețe este o veche prejudecată platoniciană. Atît de veche încît nimeni nu o mai chestionează. Platon spune că iubirea se naște la vederea frumosului (particular). Iubirea este forța care va împinge sufletul să caute (și să urce la) contemplarea Frumosul(ui) în sine. Frumosul este unica rațiune a iubirii (în filosofia lui Platon).  Iată că Aaron Smuts a redactat un articol intitulat, foarte sugestiv, ”In Defense of the No-Reasons View of Love”. Autorul crede că deși putem încerca să explicăm iubirea, nimeni (nici un îndrăgostit, adică) nu va fi în stare s-o justifice. Nu vom ști niciodată de ce iubim. Nu ne vom pricepe niciodată să explicăm unui terț de ce iubim cutare femeie (sau cutare bărbat). Reproduc un enunț din articolul lui Aaron Smuts: ”Love is neither based on reasons, nor responsive to reasons”. Dacă autorul are dreptate, în amor, frumusețea nu contează (ca rațiune de a iubi). Închei cu următoare declarațiune solemnă: ”Te iubesc, dragostea mea, dar n-am nici un motiv s-o fac...”.  Valeriu Gherghel Cititi mai mult