Iubirea imposibilă de Valeriu Gherghel

Trumpet Concertos Vivaldi, Marcello, Albinoni, Tartini, Cimarosa Vivaldi Concerto in A minor RV356  Marcello Concerto in C minor   Albinoni Concerto in B flat major Op.7 No.3  Cimarosa Concerto in C minor (freely arr. by Arthur Benjamin)  Vivaldi Concerto in G major RV310  Tartini Trumpet concerto in D major D53 (originally for Violin)  Albinoni Concerto after Sonata da Chiesa in D minor Nota de față  se cuvine a fi luată sub beneficiu de inventar. Nu am citit tot. Am o antipatie prea puțin filosofică față de filosoful Hegel. Dar nu cred că mă înșel dacă spun că filosofii clasici germani nu s-au omorît deloc cu problema iubirii. Burlacul Kant vorbește, desigur, mai mult din necesitățile raționamentului decît dintr-o experiență personală, despre iubirea ”practică”, activă (neapărat în cadrul căsătoriei). În schimb, Johann Gottlieb Fichte (1762–1814) a descris iubirea imposibilă prin însăși natura ei. Ea este iubirea adevărată, amorul propriu-zis. Cum arată o astfel de iubire? Prin ce se caracterizează? În primul rînd, prin faptul că respinge orice ”obiect” determinat, orice ”obiect” posibil. Prin urmare, iubirea imposibilă (singura demnă de om) este ”dorința de ceva absolut necunoscut”. Ea ”se trădează numai printr-o trebuință, printr-o indispoziție, printr-un vid în căutare de ceva care să-l umple”. Această iubire nu poate ști ”de unde ar putea să se ivească acel ceva [complet necunoscut]”. Și nici dacă se va ivi vreodată. Este sigur că o astfel de iubire țintește departe. Dar nu este deloc sigur că o astfel de iubire s-ar putea împlini. P. S. În imagine: Max Švabinský (1873 - 1962), Fusion des âmes (1896). Max Švabinský a fost un pictor ceh.  Valeriu Gherghel Cititi mai mult