Portrait of Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494)
by Antonio Maria Crespi called "Il Bustino"
oil on canvas, 1613-1621
17.11.1494 - A murit umanistul italian de expresie latină Giovani Pico della Mirandola, membru în Academia Platoniciană din Florenţa; erudiţia sa i–a transformat numele întrun simbol al cunoaşterii nelimitate (“Despre demnitatea omului”) (n.24.02.1463).
Ultimul mister
O jumătate de mileniu după moartea sa, a fost redeschis mormântul lui Pico della Mirandola, filosoful care a murit la vârsta de 31de ani, în circumstanțe care nu au fost niciodată elucidate. Charles A. Martigli investighează viața, scrierile și prieteniile contelui della Mirandola pentru a oferi o explicație pentru decizia recentă de a perturba somnul etern a umanistului.
După 500 de ani, una dintre cele mai pasionante crime ale Renaşterii Italiene a fost elucidată de către experţii patologi. Îmbolnăvirea şi moartea subită a lui Giovanni Pico della Mirandola, misticul filozof de la curtea lui Lorenzo de Medici, au ridicat semne de întrebare încă din 1494, când s-a stins la doar 31 de ani. Deşi cu trecerea anilor faima sa s-a mai stins, Pico era o figură celebra la curtea Medici.
Pico a murit la 31 de ani, la doi ani după Lorenzo de Medici. Prietenul (după spusele unora chiar iubitul său) Antonio Ambrosini, cunoscut sub numele de Poliziano, a murit în acelaşi an, la o distanţă de câteva săptămâni.
Filosoful Giovanni Pico della Mirandola şi poetul Agnolo Ambrogini ( Agnolo Angelo Ambrogini, detto Poliziano) au fost iubiţi. Ambii au murit în Florenţa în doar câteva săptămâni, în toamna anului 1494. Nu a fost o dorinţă romantică pentru moarte, Pico a fost urmat de iubitul sau cu nouă ani mai în vârstă.În cripta mănăstirii San Marco Nu au avut sifilis, aşa cum au fost suspectaţi de mult. Cele două minţi luminate ale Renaşterii au fost ucise. Otrăviţi cu arsenic. Un grup de oameni de ştiinţă de la Universităţile din Bologna, Pisa şi Lecce au hotărât o exhumare pentru a analiza rămăşiţele lor.Oamenii de ştiinţă au utilizat tehnologia biomoleculară, precum şi diverse dispozitive performante de scanare, precum şi analize ale ADN-ului pentru a încerca să descopere cauza morţii filozofului. Astfel, un caz de crimă, despre care au fost doar zvonuri, acum să fie pus permanent la dosar.
S-au găsit doze mari de arsenic în ţesutul lui Picos şi unghiile de asemenea, aveau mult mercur şi plumb. Rămâne întrebarea cine îi ura atât de mult încât le-a luat viaţă?
Poliziano and Giuliano de' Medici, from a fresco painted by Renaissance artist Domenico Ghirlandaio in the Sassetti Chapel, Santa Trinita, Florence
După rezultatele analizelor şi documentele istorice descoperite recent, principalul suspect este nimeni altul decât Piero de Medici, succesorul lui Lorenzo de ' Medici şi conferenţiar de Florenţa . Si nu cu mana lui ci cu ajutorul secretarului lui Pico.
Cum s-a putut întâmpla acest lucru? Pico şi Poliziano s-au ridicat inpotriva familiei Medici. Pico a fost declarat eretic de către Papa.
"Rezultatele analizelor noastre combinate cu documentele istorice care recent au fost scoase la iveală, relevă faptul că Piero mai mult ca sigur a fost victima unui asasinat la comandă”, a declarat Vinceti. În orice caz, acesta a mai adăugat ca executantul, “cel care i-a administrat otrava, a fost probabil Cristoforo da Calamaggiore, secretarul lui Pico. De fapt, da Calamaggiore a admis ulterior că i-ar fi dat lui Pico medicamente, pentru că era bolnav“.
Investigaţiile echipei Vincetis au adus la lumină nu numai cauza de deces, dar şi detalii interesante din viaţă lui Pico şi a lui Poliziano. Pico trebuie să fi fost un bărbat frumos, cu o înălţime de aproximativ 1,80 metri. Trupul a fost mare, în special capul. Volumul creierului său a fost de 1768 de centimetri cubi - oamenii au în medie, 1.450 de centimetri cubi. Cei doi îndrăgostiţi au format o pereche puţin timp probabil. Poliziano trebuie să fi fost un pitic alături de prietenul său. El avea doar 1,50 metri. El a avut, de asemenea, un nas coroiat şi un gât înţepenit.
În februarie s-au pus în mod solemn oasele la locul lor original de odihnă, în mănăstirea San Marco.
2007 exhumarea Poliziano și Mirandola în Florența
Contele Giovanni Pico della Mirandola a fost filozof italian al perioadei renascentiste.Este autorul lucrării "Manifestul Renaşterii", lucrare de baza a unamismului renascentist.
Sub influenţa lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziţie cu scolastica dominată de învăţătura lui Aristotel, aflată în declin, şi devine unul din cei mai activi participanţi la discuţiile în care se caută realizarea unei unităţi între idealismul platonician şi spiritualitatea creştină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoştinţelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice, învăţăturilor Sfântului Augustin şi ale lui Toma de Aquino, precum şi în urma studiului Kabbalei şi Talmudului, întreprinde o încercare ambiţioasă de armonizare a tuturor învăţăturilor vremii sale sub egida creştinismului, un creştinism purificat, aprofundat şi extins, al cărui exponent ar fi dorit să devină. Urmând această idee, scrie "Heptaplus" (1480), o interpretare mistico-alegorică a creaţiei conformă expunerii din Biblie. În aceeaşi perioada publică "De ente et uno", care cuprinde explicaţii ale unor pasagii din scrierile lui Moise, Platon şi Aristotel.
În anul 1486, Pico della Mirandola pleacă la Roma şi publică 900 de teze asupra tuturor temelor filozofice şi teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul "Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae", cu o introducere, "Oratio de dignitate hominis", care mai târziu va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice ale umanismului italian. La discuţia acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toţi învăţaţii Europei. Papa Inocenţiu al VIII-lea declara 13 din cele 900 de teze drept eretice şi întâlnirea proiectată este interzisă. Deşi Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea "Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis" (1489), este condamnat şi caută refugiu în Franţa, unde este găsit de emisarii papei şi arestat. În urma intervenţiei lui Lorenzo de Medici, este eliberat şi se poate întoarce la Florenţa. Aicea trăieşte retras şi este tot mai mult influenţat de predicile lui Savonarola, în care acesta critică moravurile vremii şi preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacră ultimii ani ai vieţii scrierilor religioase, în apărarea creştinismului împotriva iudaismului, mahomedanismului şi astrologilor. O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul "Disputationes adversus astrologiam divinatricem", contribuind la combaterea credinţelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu şi respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziţia şi mişcarea stelelor. Pico della Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florenţa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu