In memoriam...Nicolae Labiş

1956 - A murit poetul Nicolae Labiş, poet–simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion “buzduganul unei generaţii” (“Primele iubiri”, “Moartea căprioarei”) (n.02.12.1935). Linişte de iarnă Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum. Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum! Dă-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea. Parcă-i sub tâmplă inima mea. Bate. Ne-nconjura în falduri şi legănări de nea Carpaţii albi ai dragostei curate. Atât de mult visată ai fost, când pentru mine Tu nu erai pe lume, că nu ştiam că eşti Şi c-ai putea aievea să-mi oglindeşti, senine, Doar gândurile mele în ochii tăi, aceşti. Visam un vis de iarnă, ca înfrăţiţi pe zare, În munţii albi ce-şi poartă sublimul lunei nimb Neîntinat de valul suspinelor hilare, Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb. Şi iată că sărutul dintâi, înnobilându-l Cu contemplări subtile de vai şi de tăceri, Mai nobil sună încă şi mai firesc cuvântul, Esenţa vremii noastre şi-a luptelor de ieri. Rămânem în tăcere şi amintiri prelunge, Cu viscol roşu gândul şi visele ne-au nins. Montanul peisagiu nu poate să alunge Din vine frământarea acestui veac aprins. Cum poţi tu să-mi astâmperi şi lacomia gurii Şi lăcomia vastă a gândurilor noi? Ce linişte adâncă-i în zbuciumul pădurii! Ce linişte-i  în sensul furtunii din noi doi! Cu vuiet veşnic, Suha sub măguri îşi înfundă Pumnalul viu al undei, învăluită-n fum. Ce limpede e cerul! Din liniştea profundă A sufletelor noastre s-a-mpărtăşit acum. Nicolae Labiş