Ca-n fiecare an...scrisoare pentru Moş de la Flavius Obeada

Ce să-i scriu eu respectabilului Moş Crăciun, că doar i-am promis?… Numai de bine şi numai de sănătate. Despre dorinţele-mi de linişte, de minţi limpezi, de gînduri blînde, de fereală la şocuri. E suficient, cred, şi bunul Moş va proceda în consecinţă pentru noi toţi. Apoi m-aş întoarce la trecutul an şi la trecutul sfert de veac. Ştiţi, circula o vorba, undeva imediat după 1990: “Ce-ai făcut mă, tu în ultimii cinci ani?”, ca un reproş la adresa celor care n-au mîncat salam de soia în anii regimului sucombat. De aici aş fi îndemnat să pornesc la vale şi sunt sigur că fiecare dintre noi ne putem scrie scrisorile privind (şi) din acest unghi. Ba cred că chiar şi numai întrebarea e suficientă în locul nu ştiu cîtor sincere şi inutile confesiuni. Aruncînd un ochi pieziş peste 2013 aş zice că a fost unul chinuit şi alunecos, peste poate de repede obositor şi rupător de gînduri ceţoase şi de nervi. Aruncînd cu aceeaşi parte de ochi peste anul trecut suprapus ca un şablon peste România mi s-a părut un an pus pe rele şi care s-a dat al naibii de greu de dus. Fără răgazuri, fără cuvinte întregi, fără înţelegeri şi acceptări. Şi un an cu multe, parcă centimetric calculate pierderi de nume şi de suflete. De uitări. Pe ici pe colo doar am întrezărit frînturi din tot… restul. Aşa că dute-n pace, 2014! N-am a te regreta! Sfertul de veac de aproape privindu-l, pe lîngă chipu-i asemănător unui gînd din zilele trecute, parcă ar fi vrut să se împăuneze, să-şi pună capac cu acest 2013. Dar văzîndu-l aşa ştiu că ar fi nedrept să fie lăsat pe mîna acestui an. Nu, frînturile alea bune au fost si vor fi destule-n sfertul veacului ăstuia. Şi ca depeşa să fie cît de cît întreagă voi zice că anul ce vine musai va fi cel al “restului” acoperind cu bine veacul, timpul şi întrebările de mai sus. Asta o să-nţeleagă Moşu’ din scurta-mi scrisoare. Flavius Obeada